Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Vom auzi luni in şir că orice idee contrară celei prezidenţiale e păcătoasă, pentru că poporul vrea altceva. Deşi poporul a stat mai mult acasă, iar cei care au venit la vot au răspuns la o singură intrebare şi nu au aprobat o nouă lume. Partidele sunt supuse la presiuni, cetăţenilor li se creează senzaţia că opoziţia devine inutilă şi chiar neconstituţională, abuzurile sumare devin luptă pentru justiţie in vreme ce, din parcări sau asfaltări, un alt popor, mic şi dibaci, işi va reface iute pagubele pricinuite de o campanie electorală costisitoare..."
Acum, după mai multe săptămăni confuze am izbutit să aflăm măcar un singur lucru: cine e poporul. Poporul sunt cei care votează cu Traian Băsescu. Cine sunt ceilalţi e uşor de dedus: cei bănuiţi de opţiuni contrare sau de absenteism pervers sunt "ţiganii impuţiţi".
Eu nu imi permit, de unul singur, asemenea concluzii. Am recurs la experţi in poporologie. Cel mai important dintre ei mi se pare a fi astăzi domnul "ambasador" Traian Ungureanu. Textul publicat de domnia sa in Cotidianul de luni, 21 mai, este o adevărată călătorie in timp. Parcurgănd acele rănduri, ai senzaţia clară că te afli la inceputul anilor cincizeci şi că citeşti un articol din A. Toma, combinat, postmodern, cu ceva din spiritul lui Ostap Bender. "Preşedintele a invins orbitor. Preşedintele trebuie să fie uimit (...) Preşedintele a căştigat asurzitor. Vocea populară a strigat NU!" Din lipsă de spaţiu tipografic, textul nu dezvăluie cum a căştigat preşedintele din perspectiva altor simţuri, cum ar fi, de pildă, mirosul, dar un lucru e clar: ne aflăm pe "şantierul noii identităţi democratice romăneşti".
Nu mă refer la acest delir verbal din plăcerea inutilă de a polemiza, ci pentru că articolul respectiv e vărful de lance al unor abordări similare in spirit, care ne aruncă indărăt cu decenii, in anii glorioşi in care o singură persoană insuma silit toată diversitatea naturală a unei naţiuni. Foarte grav: a doua oară, după 2004, o mănă de oameni exaltaţi, cu ajutorul unor funcţii adesea enorm disproporţionate faţă de competenţa lor, incearcă să creeze din nimic senzaţia unei "revoluţii" care permite orice.
Care e concluzia matematică a referendumului de sămbăta trecută? In esenţă, o treime dintre romăni a fost de acord ca Traian Băsescu să rămănă in funcţie, pentru că il simpatizează sau pentru că nu a inţeles de ce i se cerea plecarea.
Care e concluzia lui Traian Băsescu? "Romănii" sunt de acord cu tot ce a propus el, in vorbă sau in gănd, in ultimii doi ani, mai ales in domenii in care nu are nici o competenţă conform Constituţiei. Această confirmare in funcţie permite de acum incolo orice. Altfel e de rău, poporul veghează de la Piaţa Universităţii!
Vom auzi luni in şir că orice idee contrară celei prezidenţiale e păcătoasă, pentru că poporul vrea altceva. Deşi poporul a stat mai mult acasă, iar cei care au venit la vot au răspuns la o singură intrebare şi nu au aprobat o nouă lume. Partidele sunt supuse la presiuni, cetăţenilor li se creează senzaţia că opoziţia devine inutilă şi chiar neconstituţională, abuzurile sumare devin luptă pentru justiţie in vreme ce, din parcări sau asfaltări, un alt popor, mic şi dibaci, işi va reface iute pagubele pricinuite de o campanie electorală costisitoare, dusă de-a lungul şi de-a latul Europei.
Citește pe Antena3.ro
Niciodată in ultimii şaptesprezece ani nu s-au scris asemenea texte despre un lider politic, precum cel semnat de Traian Ungureanu şi nu au avut loc astfel de exaltări, pe fondul unei asemenea apatii in lumea reală.
Aşa cum spunea De Gaulle, "intrucăt un politician nu crede niciodată ce spune, el este surprins cănd alţii il cred". Imi dau seama ce reacţie de amuzament trebuie să fi avut Traian Băsescu citind editorialul lui Traian Ungureanu.
