Un roman despre viaţa grea a prostituatelor sub regimul burghezo-moşieresc

Veselia generală *
Zoica, o prostituată mai coaptă, s-a afirmat pe plan naţional printr-un roman în care descria viaţa grea a prostituatelor sub regimul burghezo-moşieresc.

Proţăpit la intrarea într-un soi de cort – ceva între o amenajare de nuntă şi una în care se taie viţei pe şest –, un ins nemaipomenit de vesel strigă: Intraţi, intraţi! Cu cât veţi fi mai mulţi, cu atât mai multe dobitoace veţi vedea!

Conducta
S-a spart, s-a spart conducta de petrol Suceava – Bucureşti. Gâlgâind năvalnic, de parcă s-ar bucura că a scăpat din strâmtime, lichidul se scurge în canalul de irigaţie de lângă Buzău. Locul apei – care şi aşa nu e – l-a luat petrolul. Astfel că acum un râu de petrol a apărut pe harta ţării, străbătând câmpia prin dreptul mai multor sate.

Peste locuitorii acestora a dat norocul.

Zi şi noapte, ei cară de la râu sute de litri de petrol.

Cu balercile, cu găleţile, cu canistrele. Cei mai mulţi folosesc sticlele de Pepsi de doi litri, golite şi dovedite necâştigătoare.

Nu toată lumea fură. Într-una din zile a putut fi văzută o bătrânică uscată, legată la cap cu o basma neagră, turnând petrol din râu într-o lampă cu gaz. Adică exact cât îi trebuia pentru a sta noaptea ca să termine de scris nişte acatiste.

– De ce nu iei o găleată, mătuşo?!, au întrebat-o câţiva inşi, care trăgeau petrolul într-o cisternă folosită la curăţatul WC-urilor.

– Nu vreau să păcătuiesc!, le-a răspuns bătrânica şi, văzând că lampa e plină, a plecat mulţumită.

A venit şi o echipă a televiziunii. Nu cu aparate şi lumini, cum ar fi fost de aşteptat, ci cu canistre. Membrii echipei au umplut canistrele, le-au pus în camioneta cu cabluri şi reflectoare şi au plecat. Au revenit peste câteva zile, de astă dată ca să filmeze.

Reportajul a fost dat în prime-time. O reporteriţă zbiară din răsputeri ca să biruie gâlgâitul petrolului. În spatele ei curge, ca Dunărea la Cazane, lichidul negru. Atât reporteriţa mai întâi, cât şi comentatorul din off mai apoi denunţă vehement iresponsabilitatea unor cetăţeni care, în loc să sară şi să repare spărtura, fură. Cum era de aşteptat, reportajul tv a avut un impact uriaş la nivel naţional.

Mii de inşi din toată ţara s-au urcat în maşini şi au pornit spre locul sinistrului. Cu canistre, cu butoaie de plastic, ba chiar şi cu cisterne, ca să facă rost de petrol.

S-a înfiinţat la faţa locului şi o Salvare care ducea un bolnav de la Sighetu Marmaţiei la Satu-Mare.

Şoferul şi medicul au căzut la învoială cu bolnavul să facă pe din două petrolul.

Numărul lor a sporit toată noaptea. A doua zi, traficul pe şoseaua naţională a fost blocat. Strădaniile poliţiştilor au fost zadarnice. De fapt, nici n-a fost vorba propriu-zis despre eforturi, pentru că poliţiştilor le şedea şi lor gândul la canalul de irigaţie. De aceea, văzând că n-o scot la capăt cu bicicletele, cărucioarele şi tractoarele cărând lichidul mult visat, ei au lăsat totul baltă şi au şters-o la generoasa sursă de petrol. Organizaţiile ecologiste s-au pus imediat în mişcare pentru a sensibiliza autorităţile asupra gravei poluări a mediului.

Autorităţile au dat să răspundă că n-au mijloace suficiente pentru a curăţa canalul de petrol.

N-a mai fost nevoie. Ultimii ajunşi la faţa locului (între timp, conducta s-a reparat) au făcut lună canalul, luând petrolul rămas cu buretele.

Catastrofa ecologică a fost evitată. Nu mai e pic de petrol.

Personaj
Gheorghe Barberea, băiatul cel mare al lui Ilie Barberea. Ajuns cercetător la Centrul experimental din Năneasa, va fi destituit pentru delapidarea a 120.000 de cartofi de cercetare, pe care nevastă-sa îi făcea cartofi prăjiţi.

Tribunalul
Tribunalul judeţean îşi are sediul în fosta Casă de toleranţă a oraşului. La venirea comuniştilor, clădirea a fost naţionalizată. Proprietăreasa a şters-o peste graniţă şi acum se zvoneşte prin oraş că o moştenitoare, o nepoată de-a ei din Noua Zeelandă, a făcut cerere de revendicare a proprietăţii. După naţionalizare, fetele s-au împrăştiat prin ţară. Unele s-au călugărit. Altele s-au angajat la Filatura de Bumbac din marginea oraşului. Câteva au devenit muncitoare fruntaşe. Zoica, o prostituată mai coaptă, vestită în oraş pentru că se specializase în dezvirginări de adolescenţi (cam toţi fruntaşii urbei avuseseră de-a face cu ea şi-i erau, într-un fel, recunoscători), s-a afirmat pe plan naţional printr-un roman în care descria viaţa grea a prostituatelor sub regimul burghezo-moşieresc. După cum nota o cronică apărută în Scînteia, romanul ei era un puternic act de acuzare a societăţii capitaliste, care transforma femeia într-o marfă. În final, se făcea însă observaţia că romanului îi lipseşte eroul pozitiv, altfel spus, eroina care întruchipează noua condiţie a femeii în anii dictaturii proletariatului: mamă, soţie, muncitoare.

* Din volumul cu acelaşi nume în curs de apariţie