x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un strop de speranta

0
16 Mar 2004 - 00:00

Cand in Romania se intampla si cate-un lucru bun (fara sa fie impus cu nuiaua de forurile internationale), te incearca un sentiment de stupoare.

E posibil sa fi ramas putina speranta in restauratia generala? Oare dinozaurii care-au dat din nou navala in fruntea bucatelor nu s-au organizat chiar perfect ca sa stoarca tot ce e de stors? Nu-ti vine sa crezi cand vezi ca exista si fisuri in consensul cinismului national. Dar ele, slava Domnului, au aparut pe ici, pe colo si arata ca, fie si intr-un viitor indepartat, rusinea de a fi roman, de care numai noi suntem vinovati, se va sterge ca un vis urat la trezire. Ma gandesc la vremea cand nu vom mai vedea "miseii la izbanda facand punte", cand nimeni nu se va mai inscrie intr-un partid numai pentru ca el e atotputernic si ingaduie orice act de coruptie si orice ilegalitate, cand oamenii vor intelege ca un partid e o doctrina, o conceptie despre societate si nu un certificat de negustor cinstit sub forma hotului neprins. Cum nimeni dintre fostii membri ai partidului comunist nu credea in comunism, sunt convins ca absolut nimeni nu crede nici azi in doctrina social-democrata intre membrii noului partid de guvernamant.

In marasmul general lucesc intr-adevar si cateva graunte de speranta. Cand, dupa numararea voturilor pentru functia de decan al Facultatii de Litere din Bucuresti, s-a anuntat in consiliu ca noul decan va fi tanarul conferentiar Liviu Papadima, si cand acesta si-a ales prodecanii, de asemenea tineri universitari, distinsul profesor Mircea Martin s-a ridicat si a spus: "Traim un moment istoric. In facultatea noastra s-a produs o fireasca schimbare a garzii. Sa dorim succes noii echipe, care va avea multe de facut de-aici inainte, si s-o ajutam sa aduca ceva nou in facultate." Intr-adevar, la patru ani dupa o precedenta incercare esuata, in Facultatea de Litere, nucleu universitar important, intrucat el da un procent insemnat din intelectualii tarii, s-au creat conditiile unei schimbari, nu atat de echipa, cat de stil de lucru, de politici culturale. Am trait in facultate, in ultimii ani, o stagnare trista, pe cand din alte centre universitare (mai ales din Cluj si Timisoara) primeam mereu semnele unei reale integrari europene. Avem acum sansa sa aratam de ce a fi modern in invatamant - ca in toate domeniile - inseamna a fi mai eficient decat ramanand la formulele traditionale.

Nu vreau sa pun accentul pe tineretea (si ea relativa) a noii echipe. E firesc ca o facultate sa fie condusa de oameni de patruzeci de ani si nu de saizeci, dar asta nu-nseamna ca tinerii sunt din start si doar in virtutea tineretii lor mai buni decat cei varstnici. In Facultatea de Litere bucuresteana tinerii sunt la fel de amestecati ca si cei din vechea garda. Sigur, printre ei nu sunt crocodilii vechiului regim, pe care l-au apucat doar ca pionieri sau utecisti, dar exista, din pacate, tipuri umane perene si fara varsta: arivisti, lingusitori, primitivi (intre care doi-trei analfabeti cultural) adusi in facultate de cei asemenea lor. Din fericire, marea majoritate a colegilor mei de toate varstele sunt oameni integri si adevarati carturari, care au nevoie doar de-un cadru dinamic ca sa poata da masura valorii lor. Faptul ca ei au votat un om tanar, specialist in invatamantul modern, e cea mai buna dovada ca s-au saturat de stagnare si ca-si doresc de-acum altceva.

Stiu ca a guverna - un stat, o facultate sau orice alta institutie - e unul dintre lucrurile cele mai complexe si mai dificile cu putinta. Dar cei care stiu sa guverneze nu sunt intotdeauna mai buni decat cei care nu stiu. Uneori, dimpotriva, sfera politica se-mparte, catastrofal, in ticalosi care stiu sa guverneze si oameni morali care nu stiu. Dupa revolutie, au preluat puterea singurii care aveau idee de ce-nseamna a conduce, adica batranii comunisti. Intelectualii s-au retras, cred eu, pentru ca au intuit in sinea lor ca nu puteau guverna - asa cum a aratat-o ulterior echipa lui Constantinescu. Abia astazi si foarte lent se-ncheaga o noua viziune de guvernare si apar oameni capabili de o alternativa viabila: cinstiti si eficienti totodata.

Sper ca noii manageri ai facultatii sa nu se declare candva "invinsi de structurile" etc. etc. Sa fie constienti ca a conduce o facultate nu inseamna doar sa ai proiecte, oricat de novatoare, ci si (mai ales!) sa asiguri fluiditatea ei financiara, intretinerea infrastructurilor, managementul nevoilor unei mase de studenti, lucruri dificile si nemaiabordate de ei inainte. Vechea garda stia aceste lucruri pe degete, cei noi vor trebui sa le-nvete, poate prin experiente usturatoare. Si aici trebuie gasite solutii noi, dupa modelul celor practicate in avansatele centre universitare din Europa de Vest si din Statele Unite. A doua zi dupa succes e o zi intotdeauna periculoasa, dar sper ca o vom depasi si ca, dupa nu prea mult timp, se va vedea ca o schimbare, in Romania, nu e mereu sortita sa fie un foc de paie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de