Un succes al Serviciilor Secrete

Pentru ca fuga lui Omar era o certitudine inca de la 20 iulie 2006. O certitudine a Serviciilor care il monitorizasera la sange. Prestatia lui Gheorghe Fulga in fata Comisiei SIE ne-a confirmat o data in plus ca demisiile celor trei sefi de servicii au facut parte din diversiunea menita a explica afacerea Omar printr-un amestec de prostie cu coruptie. Omar Hayssam nu era un inculpat oarecare. Era acuzat de terorism. Era cel mai mediatizat inculpat din Romania ultimului timp. Era omul asupra caruia se considera a fi atintite privirile lui Traian Basescu.

Comisia de control a SIE l-a audiat ieri, 1 august 2006, pe demisionarul Gheorghe Fulga. Din bolmojeala PSD-istului pastrat de Traian Basescu in post peste un an si jumatate, pentru a-i face jocurile, sub semnul vechiului truc al folosirii compromisilor, s-a inteles, totusi, ca demisiile celor trei sefi de servicii, de la 20 iulie 2006, n-au fost urmarea unei asumari a vinei de a nu-l fi monitorizat pe Omar Hayssam. Nici n-aveau cum s-o faca. Pentru ca sirianul a fost monitorizat de Serviciile Secrete. S-a facut mare haz pe seama faptului ca abia la sase zile de la disparitia lui Omar, Autoritatile au aflat ca inculpatul nu mai e in tara. Au aflat Autoritatile abia marti, 26 iulie 2006, acest lucru? Avem serioase indoieli. Starnite de un fapt.

Joi, 20 iulie 2006, convocati la Cotroceni de Traian Basescu, sefii Serviciilor Secrete isi dau demisia. De ce au facut-o? S-a spus si s-a scris ca, luati la intrebari de Traian Basescu, ei au recunoscut ca nu stiu unde e Omar Hayssam. Joi, 20 iulie 2006, ne aflam la nici 24 de ore de la declansarea operatiunii de cautare a lui Omar Hayssam prin tara. Sa admitem ca Serviciile Secrete nu-l monitorizasera pe Omar Hayssam. Nu e suficient pentru un act atat de important precum demisia in bloc. Recunoscand ca nu l-au monitorizat, puteau cere presedintelui un anumit termen pentru a afla unde se ascunde Omar Hayssam. Sau daca luau in serios varianta retragerii undeva, puteau cere un termen in interiorul caruia Omar se putea intoarce.

Sefii Serviciilor Secrete nu procedeaza astfel. Nici presedintelui nu-i trece prin gand ca Omar ar putea fi gasit undeva, tragand sa moara, sau ar putea sa-si faca o aparitie spectaculoasa. Domnia sa accepta demisiile celor trei. Admitand ca singurul motiv al momentului era recunoasterea ca Omar n-a fost monitorizat, sa nu-i fi trecut prin cap presedintelui situatia creata daca Omar ar fi aparut dupa ce sefii Serviciilor Secrete si-au dat demisia?

Sunt intrebari retorice.

Pentru ca joi, 20 iulie 2006, la nici 24 de ore de la declansarea urmarii, la Cotroceni are loc un moment explicabil doar prin certitudinea ca Omar a fugit din tara.

In zilele care urmeaza, toti cei implicati si sefii lor se comporta de parca n-ar avea nici o indoiala ca Omar a fugit din tara. Daca ar fi avut vreo indoiala, macar unul dintre ei si-ar fi permis sa atraga atentia ca s-ar putea ca Omar sa apara.

Toti se comporta de parca ar sti ca peste cateva zile, la 25 iulie 2006, Parchetul va anunta oficial fuga lui Omar din tara. Si dintr-un motiv simplu. Pentru ca fuga lui Omar era o certitudine inca de la 20 iulie 2006. O certitudine a Serviciilor care il monitorizasera la sange.

Prestatia lui Gheorghe Fulga in fata Comisiei SIE ne-a confirmat o data in plus ca demisiile celor trei sefi de servicii au facut parte din diversiunea menita a explica afacerea Omar printr-un amestec de prostie cu coruptie.

Omar Hayssam nu era un inculpat oarecare. Era acuzat de terorism. Era cel mai mediatizat inculpat din Romania ultimului timp. Era omul asupra caruia se considera a fi atintite privirile lui Traian Basescu.

N-avem nici o indoiala ca mari infractori ai Romaniei pot fi eliberati din inchisoare si pot fugi peste granita, mituind in dreapta si in stanga, exploatand abil disfunctionalitatile.

Nu e cazul lui Omar Hayssam. Orice functionar - de la doctorul care i-a dat scutirea medicala pana la procurorul care a cerut revocarea mandatului de arestare - era constient ca o defectiune comisa de Omar aducea cu sine o ancheta severa, urmata de o pedeapsa sigura.

La fel, orice politist de frontiera, pus in fata unei mite, socotea rapid ca asta il costa mai mult ca sigur inchisoarea. In Romania, functionarii pot fi cumparati usor. Si dintr-un motiv simplu: stiu ca, descoperindu-se, pot scapa de pedeapsa. Cand vine vorba despre un caz precum cel al lui Omar, ei stiu insa ca scandalul mediatic, presiunea opiniei publice le-ar aduce o sanctiune sigura. Si de aceea nu musca. In Romania, multe institutii functioneaza aiurea. Speculand asta, mari infractori pot scapa de pedeapsa. E greu de crezut insa ca, fie si in Romania, poate fi si o inlantuire atat de logica de brambureli. Contrar tezei sustinute cu indaratnicie de Cotroceni, eliberarea si fuga lui Hayssam nu sunt un esec, ci un succes al Serviciilor. Care au dovedit ca stiu sa puna la punct o operatiune. Si dovedesc in continuare, prin intretinerea imaginii de lipsa de profesionalism.