Una si alta

Cat a fost sarac, nimeni n-a observat ca-i analfabet. Toti cei cu care avea de-a face erau analfabeti si saraci. Una parea s-o explice pe alta.

Dupa ce a devenit cel mai bogat analfabet din tara, stiutorii de carte flamanzi s-au enervat, iar cei angajati cu lefuri mici la ziare au facut mereu caz de averea lui. Desi intre una si alta nu exista nici o legatura. Ca sa aduni bani, nu trebuie sa stii sa scrii si sa citesti. Trebuie doar sa stii sa socotesti. O fac toti pe desteptii ca scriu carti - si-a zis cel mai instarit analfabet din Romania - , las’ ca le arat eu carti!

Si si-a cumparat o tipografie, unde si-a tiparit toate operele pe care nu trebuia sa le scrie, de moment ce avea cine sa i le vanda. Scrisul si vandutul au legatura una cu alta doar daca tii sa ramai sarac. Pentru primul volum legat in piele adevarata, care se chema "Nimic" si avea 823 de pagini, a angajat un critic literar foarte flamand, care intr-o prefata extrem de elaborata, de patruzeci de pagini, a facut teoria nimicului. Un critic foarte flamand e intotdeauna mai inspirat ca unul satul. Una are legatura cu alta. In prefata, el demonstra ca, in comparatie cu miile de carti care promiteau mult si nu ofereau nimic, una care promitea nimic si oferea chiar nimic merita sa devina subiectul unei teorii cu un impact hotarator asupra literaturii contemporane.

De cate ori criticul-consilier folosea un cuvant necunoscutului - precum impact - , proprietarul tipografiei intreba scurt: Cat? Pentru un impact hotarator, a zis consilierul, trebuie sa angajam cam treizeci de critici flamanzi. Cat un pluton?, s-a mirat cu ingaduinta bogatasul, care la oameni facea socoteala dupa cum invatase in armata. Cu plutoane, companii, regimente si mari unitati. E greu, bre, de adunat un pluton, a zis bogatasul, ca le au si ei pe ale lor. Una e una si alta e alta, a raspuns consilierul si i-a inmanat autorului prestigiosului roman "Nimic" lista cu treizeci de critici, analisti, esteticieni si academicieni flamanzi, dar suficient de demni ca sa nu promoveze cartea unui analfabet, ci opera apartinand unei miscari literare avand la baza o teorie revolutionara. Bineinteles ca nu teoria a vandut cartea, ci cartea a vandut teoria. Era cea mai ieftina carte din lume legata in piele. In plus, beneficia si de un climat cultural favorabil, cand pe piata se vindeau bine cea mai lata carte din lume, cea mai pufoasa carte tiparita vreodata si cea mai necitita carte celebra. Una peste alta, nici nu se putea un moment mai favorabil pentru o editie de opere complete continand textul revizuit si adaugit din volumul "Nimic" si, in celelalte opt volume, comentariile critice care reusisera sa vanda patruzeci de milioane de exemplare in treizeci si opt de limbi.

Si cand te gandesti, i-a zis analfabetul consilierului sau principal, ca am platit mai putin de un regiment de intelectuali. Noroc cu foamea asta, ca se ducea dracului toata cultura. Nu-i adevarat, a zis cu ochii umezi de cat de sincer putea sa fie consilierul, noroc ca exista si minti luminate, ca a dumneavoastra, ca la scris si la citit se pricep multi. Nu-i asa, l-a contrazis cu blandetea celui care a inteles cum e viata, nababul, e bune toate, si una, si alta.