Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celor care cred în icoana făcătoare de minuni a uninominalului le
recomand să studieze cu atenţie audienţele televiziunilor. Mai bine
zis, cu ce fel de subiecte fac televiziunile din România cifre
ameţitoare de rating. Muzica populară, sportul, emisiunile cu trădaţi
şi rupţi în bătaie din dragoste, rolul parapsihologiei şi al
astrologiei în dispariţia Elodiei sunt tot atâtea teme foarte populare.
Dacă cineva din aceste zone amintite mai sus vrea să candideze, o poate
face cu succes. Vom avea însă un Parlament cu sute de figuri populare,
dar imposibil de numit o instituţie politică şi de armonizat în teme
importante pentru interesul naţional.
Varianta de vot uninominal, cu reprezentare proporţională, propusă de Asociaţia Pro Democraţia şi susţinută de Guvern, a fost votată în plenul Parlamentului. E un succes al societăţii civile şi al liberalilor, care au rezistat tuturor atacurilor nedemne lansate de la Palatul Cotroceni şi lăturilor vărsate de înălţătorii de osanale ai preşedintelui.
După derapajul verbal şi comportamental incalificabil săvârşit de Traian Băsescu împotriva preşedintelui Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, votul de ieri impunea scuze publice din partea politicianului. Faptul că va promulga un proiect de lege iniţiat şi susţinut puternic de Pârvulescu îl umple de ridicol pe întâul om al ţării, care afirma în octombrie 2007 că asistăm la o păcăleală grosolană prin acest proiect. Fără voia sa, mulţumită unor mecanisme democratice care încă mai funcţionează, slavă Domnului, pe malul Dâmboviţei, preşedintele a primit o lecţie politică usturătoare. Înfrângerea sa este o victorie a unei societăţi democratice însănătoşite, sătulă de un tătuc atotputernic şi care le ştie pe toate.
Ideea de vot uninominal însă, chiar şi în varianta aceasta proporţionată în raport cu legitimarea prin vot a partidelor, poate genera controverse aprinse pe viitor. După ce a înjurat ani la rând peste tot ideea de vot uninominal, Traian Băsescu l-a luat în braţe şi l-a folosit drept scut de popularitate pentru a se delimita de partide şi politicieni. El, care vine de undeva din spuma albă a Mării Negre... Nici ministru n-a fost de vreo patru ori, nici primar general al unei capitale oribile prin mizerie şi trafic gestionat imbecil, nici om politic provenit din creuzetul FSN, aripa băieţilor deştepţi.
Dacă sunt persoane care cred în valoarea votului uninominal, atunci trebuie să recunoaştem că presiunea pusă de preşedintele României în mod constant asupra partidelor şi Parlamentului este cea care a făcut posibilă adoptarea lui. Lentoarea parlamentarilor, comoditatea lor excesivă şi conservatorismul instituţional, ce îi caracterizează de 17 ani, nu ne-ar fi dus la vot uninominal nici în 2012.
Pentru cei care însă au reticenţe în legătură cu valenţa profund reformatoare la tipul acesta de vot, subliniez câteva aspecte.
Pentru uninominal, notorietatea este cea mai importantă latură a candidatului. Nu competenţa, nu studiile, nu capacităţile manageriale dovedite. Pentru nivelul de evoluţie al unei părţi importante din electoratul românesc, măcinat de griji, sărăcie, de o societate care scoate tot ce-i mai rău din ei, uninominalul poate fi o bombă glazurată cu marţipan. Sătui de politică până în gât şi generatori de absenteism consistent, votanţii se vor regăsi la viitoarele campanii în figurile populare din zonele în care trăiesc. Dacă în colegiul uninominal Pantelimon vor candida cei din trupa de hip-hop Paraziţii, şansele sunt foarte serioase pentru ei. Cu nişte bănuţi (nu prea mulţi) şi o campanie deştept făcută, Ombladon, Cheloo şi Freaka ar putea ajunge lejer în Parlamentul României, pentru a interpreta pe post de interpelare faimosul lor hit "Slalom printre cretini".
Celor care cred în icoana făcătoare de minuni a uninominalului le recomand să studieze cu atenţie audienţele televiziunilor. Mai bine zis, cu ce fel de subiecte fac televiziunile din România cifre ameţitoare de rating. Muzica populară, sportul, emisiunile cu trădaţi şi rupţi în bătaie din dragoste, rolul parapsihologiei şi al astrologiei în dispariţia Elodiei sunt tot atâtea teme foarte populare. Dacă cineva din aceste zone amintite mai sus vrea să candideze, o poate face cu succes. Vom avea însă un Parlament cu sute de figuri populare, dar imposibil de numit o instituţie politică şi de armonizat în teme importante pentru interesul naţional.
Pe lângă aceste categorii profesionale, miliardarii dubioşi, mafioţii influenţi, dar nedovediţi de Justiţie şi şmecherii foarte populari de cartier pot căpăta urgent imunitate parlamentară şi legitimitate.
Votul uninominal poate însemna şi îndepărtarea de la principiul forţei partidelor politice, unul din aspectele esenţiale pentru care a avut loc o schimbare în Decembrie 1989. Acest fapt e un precedent periculos, pentru că tocmai concurenţa şi adversitatea pluripartită determină evoluţia democratică a unei societăţi europene de tip occidental. Vreţi un exemplu perfect de uninominal? Rusia lui Putin. Suntem mai aproape ca mentalitate populară de acel spaţiu decât de Germania sau Marea Britanie.
Dată fiind puternica debusolare a majorităţii cetăţenilor români, a faptului că peste trei milioane sunt la muncă în străinătate, a insuficientei maturizări sociale şi politice, votul uninominal poate fi o sabie cu două tăişuri. Pe care cineva ne-a pus-o în palmă şi insistă să o ţinem strâns, să nu ne-o fure cineva. Vom vedea mai târziu ce semne a lăsat pe mâna slabă şi tremurândă a societăţii româneşti sabia votului uninominal.
După derapajul verbal şi comportamental incalificabil săvârşit de Traian Băsescu împotriva preşedintelui Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, votul de ieri impunea scuze publice din partea politicianului. Faptul că va promulga un proiect de lege iniţiat şi susţinut puternic de Pârvulescu îl umple de ridicol pe întâul om al ţării, care afirma în octombrie 2007 că asistăm la o păcăleală grosolană prin acest proiect. Fără voia sa, mulţumită unor mecanisme democratice care încă mai funcţionează, slavă Domnului, pe malul Dâmboviţei, preşedintele a primit o lecţie politică usturătoare. Înfrângerea sa este o victorie a unei societăţi democratice însănătoşite, sătulă de un tătuc atotputernic şi care le ştie pe toate.
Ideea de vot uninominal însă, chiar şi în varianta aceasta proporţionată în raport cu legitimarea prin vot a partidelor, poate genera controverse aprinse pe viitor. După ce a înjurat ani la rând peste tot ideea de vot uninominal, Traian Băsescu l-a luat în braţe şi l-a folosit drept scut de popularitate pentru a se delimita de partide şi politicieni. El, care vine de undeva din spuma albă a Mării Negre... Nici ministru n-a fost de vreo patru ori, nici primar general al unei capitale oribile prin mizerie şi trafic gestionat imbecil, nici om politic provenit din creuzetul FSN, aripa băieţilor deştepţi.
Dacă sunt persoane care cred în valoarea votului uninominal, atunci trebuie să recunoaştem că presiunea pusă de preşedintele României în mod constant asupra partidelor şi Parlamentului este cea care a făcut posibilă adoptarea lui. Lentoarea parlamentarilor, comoditatea lor excesivă şi conservatorismul instituţional, ce îi caracterizează de 17 ani, nu ne-ar fi dus la vot uninominal nici în 2012.
Pentru cei care însă au reticenţe în legătură cu valenţa profund reformatoare la tipul acesta de vot, subliniez câteva aspecte.
Pentru uninominal, notorietatea este cea mai importantă latură a candidatului. Nu competenţa, nu studiile, nu capacităţile manageriale dovedite. Pentru nivelul de evoluţie al unei părţi importante din electoratul românesc, măcinat de griji, sărăcie, de o societate care scoate tot ce-i mai rău din ei, uninominalul poate fi o bombă glazurată cu marţipan. Sătui de politică până în gât şi generatori de absenteism consistent, votanţii se vor regăsi la viitoarele campanii în figurile populare din zonele în care trăiesc. Dacă în colegiul uninominal Pantelimon vor candida cei din trupa de hip-hop Paraziţii, şansele sunt foarte serioase pentru ei. Cu nişte bănuţi (nu prea mulţi) şi o campanie deştept făcută, Ombladon, Cheloo şi Freaka ar putea ajunge lejer în Parlamentul României, pentru a interpreta pe post de interpelare faimosul lor hit "Slalom printre cretini".
Celor care cred în icoana făcătoare de minuni a uninominalului le recomand să studieze cu atenţie audienţele televiziunilor. Mai bine zis, cu ce fel de subiecte fac televiziunile din România cifre ameţitoare de rating. Muzica populară, sportul, emisiunile cu trădaţi şi rupţi în bătaie din dragoste, rolul parapsihologiei şi al astrologiei în dispariţia Elodiei sunt tot atâtea teme foarte populare. Dacă cineva din aceste zone amintite mai sus vrea să candideze, o poate face cu succes. Vom avea însă un Parlament cu sute de figuri populare, dar imposibil de numit o instituţie politică şi de armonizat în teme importante pentru interesul naţional.
Pe lângă aceste categorii profesionale, miliardarii dubioşi, mafioţii influenţi, dar nedovediţi de Justiţie şi şmecherii foarte populari de cartier pot căpăta urgent imunitate parlamentară şi legitimitate.
Votul uninominal poate însemna şi îndepărtarea de la principiul forţei partidelor politice, unul din aspectele esenţiale pentru care a avut loc o schimbare în Decembrie 1989. Acest fapt e un precedent periculos, pentru că tocmai concurenţa şi adversitatea pluripartită determină evoluţia democratică a unei societăţi europene de tip occidental. Vreţi un exemplu perfect de uninominal? Rusia lui Putin. Suntem mai aproape ca mentalitate populară de acel spaţiu decât de Germania sau Marea Britanie.
Dată fiind puternica debusolare a majorităţii cetăţenilor români, a faptului că peste trei milioane sunt la muncă în străinătate, a insuficientei maturizări sociale şi politice, votul uninominal poate fi o sabie cu două tăişuri. Pe care cineva ne-a pus-o în palmă şi insistă să o ţinem strâns, să nu ne-o fure cineva. Vom vedea mai târziu ce semne a lăsat pe mâna slabă şi tremurândă a societăţii româneşti sabia votului uninominal.
