x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Unora le plac roboţii

Unora le plac roboţii

de Andrei Bacalu    |    22 Iul 2007   •   00:00
Unora le plac roboţii

Cuvăntul "robot" apare in secolul XX in titlul unei piese de teatru semnate de Karel Capek. Personajul este insă cunoscut din antichitate. Cadmus planta dinţi de dragon din care răsăreau oameni artificiali, Pygmalion era părintele frumoasei Galatea, zeul Vulcan producea roboţi de toate felurile, unii arătoşi şi inteligenţi, alţii nu prea.

Printre strămoşi se număra şi Golemul din legendele cabalistice, şerpii şi scorpionii metalici creaţi de alchimistul Jabir ibn Hayyan, gigantul de lut care avea să-l ajute pe Hrungnir in lupta sa cu Thor, zeul tunetului, omul de fier construit de Yan Shi pentru misteriosul rege Mu din Zhou. Ar mai fi de pomenit automatele din Alexandria, orchestra artificială a inventatorului Al-Jazan, ca şi inevitabila contribuţie a lui Leonardo da Vinci, cavalerul in armură, care impresiona prin mişcările sale.

Epoca modernă ne aduce primul robot adevărat, barca telecomandată creată de Nikola Tesla. Apar mai apoi roboţii industriali capabili să mărească productivitatea şi calitatea produselor. Urmează cei care pot inlocui oamenii atunci cănd există pericole şi/sau riscuri de contaminare. Să nu uităm că roboţii sunt ideali pentru operaţiuni monotone, ei nu se plăng de plictiseală.

Cei de astăzi asamblează automobile, impachetează cutii şi lăzi, montează echipamente electronice, asigură transportul in hale, magazii, porturi. Tot ei fac curăţenie, se aventurează in craterele vulcanilor şi pe suprafeţele altor planete sau pe cămpul de luptă, unde neutralizează explozive, dar mai şi bombardează inamicul la nevoie. Au invăţat să umble, să urce şi să coboare pe scări, să meargă cu trotineta, să danseze, să inoate şi chiar să zboare. Nu e o exagerare, un avion modern de pasageri este un robot foarte sofisticat, capabil să decoleze, să parcurgă o rută şi să aterizeze bizuindu-se doar pe pilotul automat. Pilotul şi copilotul il supraveghează pentru orice eventualitate.

Roboţii invaţă să inţeleagă vorbele oamenilor, să identifice şi să imite gesturi, să perceapă corect mimica celor din jur. Urmează, se crede, generaţia microscopică, nanoroboţii, capabili să lucreze in roiuri, ca albinele sau ca locatarii unui muşuroi de furnici. Să nu-i uităm pe cei care se pot reconfigura, transforma, precum faimoasele jucării ajunse acum eroi de film.

Nu lipseşte, mai ales in SF, obsesia pericolului pe care l-ar putea reprezenta roboţii, teama că inteligenţa lor o va depăşi pe cea umană. "Frankenstein" este doar primul exemplu de robot care işi depăşeşte creatorul. Asimov a considerat absolut necesare cele trei legi ale roboticii, care să ii apare pe oameni. Autorii contemporani preferă roboţii utilitari celor umanoizi.

Dar există şi incercări de a oferi o nouă perspectivă in ceea ce priveşte prezenţa roboţilor in viaţa de toate zilele. Cea mai recentă este creaţia artistului şi roboticianului portughez Leonel Moura, Robotarium X. Este vorba despre un habitat, o cuşcă de sticlă şi oţel care adăposteşte nu mai puţin de 45 de roboţi care reprezintă 14 "specii", fiecare cu aspectul şi comportamentul său.

Unii, precum Araneax şi Zoid, seamănă destul de bine cu insectele şi nu stărnesc cine ştie ce simpatie, alţii aduc a fragmente de coral sau a melci. O ultimă categorie este compusă din nişte structuri mobile care nu seamănă cu nimic pe lume.

Vizitarea straniei expoziţii ar trebui să ne dea de găndit. De ce oare ne place să capturăm şi privim alte forme de viaţă? Cum pot fi explicate interacţiunile dintre fiinţele vii? Ce s-ar intămpla dacă am pune intr-o cuşcă din grădina zoologică animale din 14 specii diferite? Cu roboţii nu avem probleme, ne asigură Leonel Moura. Ei nu sunt agresivi, singura concurenţă fiind doar cea pentru un loc mai bine luminat in care să-şi poată reincărca bateriile solare.

Povestea se desfăşoară in Alverca do Ribatejo, un cartier al oraşului Vila Franca de Xira, la vreo 30 de kilometri la nord-est de Lisabona. Intemeiat pe la 1200 de adepţii francezi ai lui Alfonso Henriques, oraşul era pănă acum celebru doar pentru coridele din iulie şi octombrie, pentru muzeul etnografic şi crescătoriile de cai.

Vor deveni oare roboţii din cuşcă o atracţie turistică?

×
Subiecte în articol: editorial roboţii robo