Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Premierul Victor Ponta mi-a reproşat, în mod public, faptul că am prezentat acordul pe care l-a semnat în ceas de noapte cu Traian Băsescu, înscris asupra căruia m-am pronunţat numindu-l fie “pact al diavolului”, fie “infamul document”. Nu are dreptate. În primul rând a greşit atunci când a considerat că a avut loc o întâlnire informală, pentru că nu există întâlnire informală finalizată printr-un acord care, până la urmă, îi afectează, într-un sens sau altul, pe toţi cetăţenii. În al doilea rând, pentru că nu poate fi minimalizată importanţa acestuia. El va produce importante efecte politice. Iar Ponta a minimalizat înscrisul, atunci când s-a aflat de existenţa lui. Şi, în al treilea rând, fiindcă Ponta recunoaşte, sub semnătură, că USL ar fi atentat la principii şi instituţii fundamentale ale statului.
Cum este posibil ca primul-ministru, care este şi copreşedinte USL, să se angajeze în ceea ce priveşte orientarea strategică a României în raport cu NATO, UE şi parteneriatul cu SUA ca şi când, pâna acum, USL ar fi negat aceste valori? Sau independenţa Justiţiei şi respectarea statului de drept? Sau restabilirea “functionalităţii instituţiilor afectate”, ca şi când Guvernul Ponta 1 şi USL ar fi săvârşit un atentat împotriva acestora? Sau să se angajeze la transparenţă în ceea ce priveşte numirea şefilor marilor parchete, ca şi când, până acum, procedura nu ar fi fost transparentă?
După aceasta succintă exprimare a unei opinii pertinente de analist politic, dar pe care pot să o formulez şi în calitate de partener USL al domnului Ponta, îmi permit, în cele ce urmează, să fiu ceva mai precis. Urmează, deci, o analiză pe puncte.
1. Prin Pact, contrar Constituţiei, Preşedintele şi Guvernul sunt definiţi ca două laturi ale Executivului. În consecinţă, mediatorul face parte dintre cei între care mediază.
3. Pactul limitează libertatea de expresie, interzicând şi promiţând că va sancţiona criticile la adresa anumitor instituţii, în special cele privind Justiţia. Acesta este un angajament care priveşte parlamentarii şi partidele.
4. Angajându-se să susţină instituţiile publice - în special în domeniul Justiţiei - în actuala lor alcătuire, Pactul implică faptul că Guvernul nu va propune reorganizarea lor prin lege sau/şi prin modificarea Constituţiei, după caz.
5. În domeniul politicii externe, apărării şi securităţii naţionale, Preşedintele obţine toată puterea. Întrucât tratatele se încheie între state, înseamnă că negocierea tratatelor este de competenţa preşedinţiei şi are loc cu participarea sa directă sau sub controlul sau. În ciuda prevederii Constituţiei, care afirmă că “Preşedintele semnează tratatele negociate de Guvern”.
6. Pentru prima oară se acceptă explicit că Preşedintele are dreptul să refuze semnătura în cazul şefilor marilor parchete. Până acum s-a susţinut că semnatura prezidenţială vizează doar oficializarea şi opozabilitatea actului, cu excepţia cazurilor în care legea ar fi prevăzut explicit altfel. Dacă domnul Victor Ponta crede că am dreptate, eu pot pune capăt acestei controverse.
Sursa: CorectNews
