x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Usturoiul şi gura lui Băsescu

4
Autor: Petru Calapodescu 03 Iul 2013 - 15:49
Greu de văzut ca un act normal voiajul lui Traian Băsescu la Bruxelles, acolo unde şefii ge guvern şi cei  vreo doi preşedinţi care au clare atribuţii executive aveau pe agenda de miercuri dezbaterea, precedată de miniştrii muncii din UE, a unei chestiuni de maximă urgenţă: şomajul în rândul tinerilor. Şomaj care a ajuns în România la aproape 25 la sută (cifră oficială, suspectată de cosmetizare) şi e în creştere. Nici ca atribuţii constituţionale, nici ca îndreptăţire morală Băsescu n-avea ce căuta la Berlin, unde să angajeze prin semnătură România pe un document cu problematică strict economică şi socială, de resortul primului ministru. Dar mai ales ar fi trebuit să rămână în grădină la Cotroceni sau pe terasă la Cireşica, sorbind o citronadă, el fiind, ca preşedinte, iniţiatorul sau girantul unei politici economice dezastruoase, bazate doar pe o austeritate sălbatică şi pe disponibilizări, iar nu pe o relansare economică reală şi sustenabilă, pe crearea de locuri de muncă, aşa încât să li se ofere tinerilor şansa de a trăi în propria ţară.

Traian Băsescu a mizat şi în alocuţiunea de la aeroportul Otopeni pe scurtimea memoriei colective, dar se înşeală: cele câteva milioane de români, majoritatea tineri şi în putere, foatre mulţi calificaţi, emigraţi în Spania, Italia etc după o bucată de pâine, nu au cum uita că Băsescu e cel care, acum câţiva ani, le cerea, dacă nu-s mulţumiţi de traiul mizer din ţară, să plece unde-or vedea cu ochii.  Ca de obicei, însă, prezidentul dă dovadă de un aplomb uluitor, derobându-se de orice răspundere personală: nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. De unde şi până unde, însă, acest aplomb care, în ultima vreme, e din ce în ce mai iritant?

Nu cred că greşesc, dacă voi afirma că agresivitatea lui Băsescu, din ce în ce mai accentuată, în pofida "pactului de coabitare", a fost alimentată de strania decizie a Curţii Constituţionale care, acceptând că Legea referendumului e constituţională cân stabileşte 30% ca prag mimin de participare, în acelaşi timp îi blochează aplicarea timp de un an. Adică exact de cât mai are nevoie Băsescu pentru a face balet sau a ataca pe faţă actuala putere, fără a risca o demitere înainte de încheierea mandatului. Răgaz de care are nevoie sptre a se pune la adăpost pe sine şi pe camarila sa, precum şi pentru a încerca, beneficiind de avantajele funcţiei, să-şi cristalizeze ca partid încropeala botezată "Mişcarea Populară". Spuneam că Băsescu e din ce în ce mai agresiv, pe toate planurile. Aş adăuga că are prestaţii verbale inadmisibile până şi într-o dictatură, într-un stat totalitar.

Este uluitor cum un preşedinte dintr-o ţară democratică, opunându-se revizuirii unei Constituţii de care a abuzat când şi cum a vrut, socoteşte proiectul respectiv drept făcătura unei "găşti" - aceasta fiind Comisia parlamentară condusă de Crin Antonescu - şi ignoră că au fost destule acţiuni şi modalităţi de dezbatere publică, precum şi faptul că electoratul este cel care va zice DA sau NU. Deprindererea de a folosi insulta drept argument nu-l părăseşte nici când, zilele trecute, nu l-a mai taxat pe Ponta drept "pisic", "maimuţică" sau "porc", ci a ajuns la concluzia că acesta, prim-ministrul ţării, e un un ins care"n-a ieşit din pubertate", că e un incapabil politic. Desigur, acordul încheiat de Guvern cu Kazmunai Gaz - prin care România renunţă la creanţele la 600 milioane de dolari, în schimbul a 200 de milioane pentru acţiuni şi a unor investiţii (vom vedea!) de un miliard - e discutabil. Dar a  vitupera încercările Guvernului de a mai salva, prin tratative cu cazahii şi cu azerii ce se mai poate în plan energetic, după ce proiectul gazoductului Nabucco s-a prăbuşit, este iarăşi o dovadă de lipsă de decenţă. Mai cu seamă când Băsescu este cel care se tot foia prin Kazahstan şi ne asigura că "în două luni ne vin 600 milioane de dolari". Şi tot mai cu seamă când tot Băsescu este cel care a pus toate interesele energetice ale României în "coşul" spart Nabucco, refuzând categoric orice tratative cu ruşiii care lansau gazoductul South Stream, proiect la care Bulgaria, Serbia şi Ungaria au aderat, alegându-se şi cu discounturi la preţul gazelor, şi cu locuri de muncă, şi cu alte beneficii.

Dar despre lanţul interminabil de eşecuri pe toate planurile, legate de numele său, Traian Băsescu nu suflă şi nu va sufla nici un cuvânt. Întotdeauna, va găsi alţi şi alţi vinovaţi, pe care să-i jignească şi să-i arate cu degetul drept răspunzători de mizeria dintr-o ţară care-l are de nouă ani preşedinte.



Serviciul de email marketing furnizat de