Va fi greu, doamna Mona Musca

"Cine mai sunt si astia?" Cam asa cred ca ai reactionat, stimat cititor, citind lista propunerilor pentru functiile de ministri in Guvernul Tariceanu. Cu vreo doua exceptii, avem de-a face cu niste ilustri necunoscuti, oameni care n-au aparut, adica, prea des la televizor.

Stim cu totii cine e Gigi Becali, dar nu stim cine e Ionut Popescu. Dupa parerea mea, acest lucru e inevitabil in situatia actuala si, pana la urma, nu e rau deloc. De 15 ani, subreda noastra democratie se confrunta cu o problema spinoasa: cine va guverna mai bine, o echipa cu experienta la guvernare, dar formata din batrani crocodili comunisti, compromisa, corupta, incapabila de a iesi din tipare demodate, sau una tanara, fara experienta, dar motivata si dornica de schimbare? Uitati-va la cefele groase, ca de CC al PCR, ale ministrilor si demnitarilor pesedisti. I-ati mai fi vrut pe Mitrea, pe Dan Ioan Popescu, pe Agathon, pe Razvan Theodorescu? Pe Ecaterina Andronescu, care amintea izbitor de coana Lenuta cea sinistra? De toti se leaga scandaluri care ne suna inca in urechi. Macar cei tineri sunt curati, iar despre cei vreo trei-patru pe care-i cunosc personal pot sa va spun cu mana pe inima ca sunt excelenti specialisti in domeniul lor. Avantajul lor extraordinar e ca vor avea ca sprijin un presedinte puternic, decis in privinta orientarii generale a politicii noastre. Eu zic sa-i lasam sa-si faca treaba, ca, sa n-avem grija, vor ajunge si ei in scurt timp cunoscuti ca niste cai breji.

Ma voi margini de-acum sa vorbesc despre domeniul meu, printre cele mai marginale in orice guvern, dar nu lipsit de importanta lui: cultura. Sincer sa fiu, n-o vedeam pe doamna Mona Musca ministru al Culturii. Pana acum zece minute nici n-am stiut ce specializare are "la baza". Aflu acum ca e profesoara, dar inca nu stiu la ce materie. Ca toata lumea, tin mult la ea, cred ca e una dintre politicienele noastre cele mai rationale, mai consecvente si mai respectate. Presedintia Camerei Deputatilor i s-ar fi potrivit ca o manusa. Mona Musca mi s-a parut intotdeauna o politiciana "generalista", in stare sa imprime un curs civilizat si liberal oricarui mediu in care ar activa. Dar la Cultura ne-am obisnuit sa avem un ministru strict din domeniu. Am avut pana acum actori, scriitori, istorici de arta, e drept, nu intotdeauna cei mai potriviti. Cum se va impune o politiciana fara specializare in acest domeniu pe cat de marginal, pe atat de bantuit de orgolii si pasiuni? Cred ca se va impune, dar cu un efort demn de o cauza mai buna. Dupa mine, e pacat ca o politiciana atat de remarcabila s-a azvarlit singura intr-o zona atat de alunecoasa si de suspecta cum se prezinta cultura romana azi, la nivelul institutiilor ei. Ar fi nevoie de un Hercule, nu de o doamna atat de civilizata, pentru asanarea grajdurilor lui Augias, pentru curatarea pegrei iliesciene adanc impregnate in acest minister si in toate celelalte domenii culturale.

Caci acesta e primul lucru pe care, daca ar fi caderea mea, i l-as recomanda: sa regandeasca si sa remodeleze institutiile din domeniu, incepand cu propriul minister si continuand cu Institutul cultural roman, Academia Romana si uniunile de creatie, in sensul apropierii lor de cultura vie, cea care se face cu adevarat azi, si de care Razvan Theodorescu nici habar n-a avut. De care nici Eugen Simion, nici Augustin Buzura nu mai au decat vagi amintiri din junete. Toti oamenii acestia, care-au inventat o a doua cultura, de carton aurit, peste cea reala, trebuie sa plece. Trebuie sa plece si cei care au condus uniunile artistice. La Uniunea Scriitorilor, de exemplu, Eugen Uricaru, un autor mai curand obscur, a incurajat ani de zile mediocritatea care l-a adus in varf si "l-a facut om". De fapt, uniunile trebuie repuse-n discutie radical, pornindu-se de la insusi sensul existentei lor. Nicaieri in lumea civilizata nu mai exista acest gen de institutii-mamut, de origine indiscutabil comunista si coercitiva. In Uniunea Scriitorilor sunt vreo trei mii de "scriitori", dintre care doua mii opt sute nu stiu nici ei ce-au scris vreodata. Aceste nulitati sunt masa de manevra electorala in scriitorime si devoratori de pensii nemeritate. Daca Uniunea Scriitorilor nu va ramane de cinci sau chiar de zece ori mai mica in urma regandirii ei, eu n-am de gand sa mai raman intr-o astfel de relicva a unor alte vremuri. Toate aceste institutii trebuie, cat mai urgent, controlate financiar. La unele n-a mai fost nici un control de un deceniu. Sefii s-au scaldat in banii institutiei, si-au acordat singuri premii si stipendii, s-au tradus singuri in nu stiu cate limbi, au facut turul lumii pe bani publici.

Va fi in stare doamna Mona Musca, straina de domeniu, neinitiata in hatisul de intrigi si grupuri de influenta, de biserici si bisericute, de eminente cenusii si guru nationali, sa limpezeasca situatia, cat de cat? I-as spune un secret care ar putea s-o ajute un pic: oamenii lui Iliescu se sustin unii pe altii ca niste piese de domino. Caderea primei piese, cea din varf, va atrage dupa ea tot lantul (bizantin, nu-i asa, domnule Theodorescu?) al trepadusilor culturali oplositi la diverse niveluri si sub-niveluri si sub-sub niveluri si sub-sub-sub-niveluri si etcetera…