x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

VĂ PLACE VOLTAIRE, DOAMNĂ MIRELA IOVU?

0
Autor: Serban Cionoff 20 Iun 2015 - 21:50
După ce un (de-acum fost) ministru le-a numit „curve” pe soţiile românilor plecaţi prin străinătăţi spre a-şi afla un rost în viaţă fiindcă aici, în ţara lor, nu au putut-o face, iar pe copii lor i-a taxat ca „derbedei”, iată că încă o persoană din corpul diriguitorilor instituţiilor statului de drept comite o „licenţă poetică” de aceeaşi teapă. Mă refer la Mirela Iovu, vicepreşedintă a CEC Bank, persoana care a spus cu subiect şi predicat, că „în Roma Antică, faliţi erau ucişi şi tăiaţi în atâtea bucăţi câţi creditori aveau”.După care, a mai adăugat câte ceva despre stâlpul infamiei din Evul Mediu şi despre închisoarea datornicilor care a luat fiinţă în ţara noastră cam prin 1864.

Câteva lucruri atrag luarea aminte în ceea ce priveşte „licenţa poetică” pe care a comis-o vicepreşedinta CEC Bank- bancă de stat a României, aşadar o importantă instituţie a statului nostru modern şi democratic.

În primul rând, este de reţinut că respectiva zicere a fost lansată joi, 19 iunie 2015, adică în ziua în care preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea insolvenţei persoanelor fizice. O lege care, după cum bine se cunoaşte, a fost îndelung discutată, prilej cu care i s-au adus numeroase corecturi şi ajustări. De ce, oare, dacă este atât de categorică în ceea ce priveşte componenta punitivă a acestui act normativ, Mirela Iovu nu şi-a făcut cunoscută poziţia, mergând până la a cere ca textul de lege să menţioneze în mod expres sancţiunile la care a făcut, cu atâta admiraţie, referire?

În al doilea rând, trebuie spus pe şleau că Mirela Iovu nu şi-a lansat„licenţa poetică” la o şuetă de cafenea prin Dorobanţi sau la un talk-show de fătuci mondene, ci la o conferinţă, adică la o prestigioasă reuniune ştiinţifică având ca temă sistemului bancar din România. Iată, aşadar, în ce termeni crede o persoană cu rang atât de înalt în organigrama CEC Bank că trebuie să se deruleze relaţiile dintre bănci şi clienţii lor!

Mi se poate, desigur, obiecta că, având diploma unei facultăţi de drept, Mirela Iovu, este ferm ataşată respectării legii şi a legalităţii, inclusiv sau mai ales în sistemul bancar. Dar, invocând cu atâta pathos masacrarea datornicilor, stâlpul infamiei sau închisoarea datornicilor, jurista Mirela Iovu nu s-a gândit şi cât sunt de compatibile sancţiunile la care jinduieşte cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului: dreptul la viaţă, la demnitatea şi libertatea fiinţei umane?

Sunt total de acord că, din păcate, există, mulţi clienţi ai băncilor care nu îşi respectă obligaţiile asumate prin contractele încheiate, inclusiv cu CEC Bank. Dar asta este una şi cu totul altceva este faptul că îngrijorător de mulţi oameni cinstiţi şi corecţi sunt împovăraţi de tot felul de dobânzi de pe urma unor clauze abuzive, multe dintre ele introduse în contract „pe uşa din dos”, adică după ce acesta a fost iscălit şi parafat. Introduse de bănci nu de clienţi, fireşte!

Să mă mai mir atunci dacă un om cu o asemenea mentalitate este vicepreşedintă a CEC Bank sub şefia directă a domnului Radu Gheţea, cel care a acordat Ioanei Băsescu, mai mult sau mai puţin întâmplător, fiica preşedintelui în exerciţiu al României la acea vreme, un credit în legătură cu care există suspiciuni rezonabile în ceea ce priveşte caracterul său preferenţial?

Sau să mă mai mir dacă, nici până acum, ministrul de finanţe, Orlando Teodorovici, nu a avut o luare de poziţie publică în legătură cu această urâtă ispravă a (încă) vicepreşedintei CRC Bank, deşi voci de prestigiu ale vieţii noastre publice i-au cerut demiterea Mirelei Iovu pentru gravitatea declaraţilor sale?

Întrebări pe care nu sunt, cu siguranţă nici primul şi nici ultimul care le pune, dar la care, după cum bine se vede, nu am primi şi nu prea cred că vom primi prea curând un răspuns categoric. Aici- sau şi aici!- tactica „gunoiului sub preş” operând fără greş şi fără drept de apel.

Până atunci, haideţi să ne amintim o istorie cu mult tâlc. Rugat să le spună celor mici o poveste cu bandiţi, Voltaire a început aşa: „A fost odată un bancher…” Este şi asta tot „o generalizare artistică, o licenţă poetică”, nu-i aşa?

Vă place Voltaire, doamnă Mirela Iovu?
 

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de