Pentru parizieni, 14 iulie nu e numai Ziua Nationala, ci si semnalul de incepere a Marelui Exod anual. Imediat dupa ce se sting ultimele sunete ale defilarilor si petrecerilor de tot felul (ei petrec de ziua lor nationala), pravaliile se inchid si viata institutiilor care nu au legatura cu turismul se reduce la minimum. Parizianul pleaca in vacanta si, in locul lui, vin la Paris japonezii, americanii, rusii si cativa romani. Foarte adesea, parizianul pleaca in vacanta in Franta.
Si bucuresteanul e in perioada vacantei. Imediat dupa ce se stinge ultimul scandal de la bacalaureat, el isi face bagajele si pleaca in Bulgaria. In locul lui nu vine nimeni. Exodul romanilor pe plajele din jurul Varnei e un simptom tragic ce nu mai are nici o legatura cu foamea absolut legitima de spatii noi si exotice. Nu are rost sa ne lamentam, ca romanul care isi poate permite viziteaza Caraibele. Dar in Bulgaria, concetateanul nostru merge ca sa obtina ceea ce ar fi trebuit sa primeasca acasa, dar i se refuza aproape institutionalizat: un concediu relaxant, decent, ieftin si vesel la aceeasi mare, pe acelasi nisip. Litoralul romanesc traieste o coma profunda, consecinta a unor probleme structurale serioase care tin de felul in care a fost gandit el ca afacere in ultima jumatate de secol. Dupa 1990, situatia lui trebuia analizata strategic si statul trebuia sa impuna proiecte, programe, sa puna in aplicare viziuni. Din pacate, nu s-a intamplat asta. Industria turistica a avut parte mai ales de incompetenta si dezinteres. Citesc articolul cu ochii dumnevoastra si intrebarea vine de la sine: Tu ce ai facut atunci cand puteai sa faci ceva? Evident ca nu am facut suficient. Dar am incercat sa pun in aplicare exact ceea ce aminteam mai sus: proiecte si programe. Am inceput constructia unei autostrazi catre Litoral. Am generat programe speciale pentru pensionari, care sa dinamizeze extrasezoanele, am "impins" inceperea scolii din 1 in 15 septembrie pentru a extinde sezonul pentru familiile cu copii (O fi fost bine?).Citește pe Antena3.ro