Vedeta de la pagina 5

Multor târfe, invitate de câteva televizi­uni pentru darurile lor de alcov, li se spu­ne vedete. Noul dicţionar universal al Limbii române, editat de Litera In­ter­naţional în 2006, dă opt definiţii pentru cuvântul vedetă, dar numai una, aceea care poartă numărul şase, se potriveşte cu ce este vedeta la noi.

Vedeta de România, prin urmare, nu e nici "sentinelă de cavalerie care semna­lizează venirea inamicului", nici "ambarcaţiune cu motor, mică şi rapidă", nici "rând tipărit cu litere groase" şi nici "navă de război cu tonaj mic". Vedetea e "o persoană care are procuparea de a se remarca, de a se pune în evidenţă cu orice preţ".

Când fac precizarea "cu orice preţ", autorii Dicţionarului nu se referă la bani. Vedetele îşi câştigă acest statut, se pun sau sunt puse adică în evidenţă, nu printr-un maximum de onorabilitate, ci dimpotrivă, forţând toate criteriile tradiţionale ale onorabilităţii. Între o damă de hotel, de dinainte de război, şi una de televiziune e o deosebire masivă de statut social. Curva de hotel era blamată, cea de emisiuni cu rating mare se bucură de publicitate, paturile prin care trece devin subiecte de interes public, părerile ei despre orice, pigmentate cu tot felul de cugetări despre sutiene şi sulimanuri fac deliciul prostimii, dar şi al unor case mari.

Când Marius Tucă i-a zis rubricii mele "Scriitorul de la pagina 3" printr-un vizavi ironic cu "Fata de la pagina 5", am devenit dintr-o dată foarte sensibil la oferta profesională a domnişoarelor care vor să ajungă vedete. Dat fiind că toate, fără excepţie, pun la bătaie ţâţe, funduri, picioare, boticuri, bucle şi păsărici nu am intrat în panică. Mijloacele mele de seducţie sunt altele. Când însă fetele astea au început să şi vorbească şi să-şi dea cu părerea în tot felul de publicaţii şi emisiuni despre orice şi cu egală dezinvoltură despre chiloţei şi politică, pantofi şi agricultură, rujuri şi muzică, dragoste şi pedichiură, silicoane şi zboruri cosmice, sex şi matematică, avioane şi hârtie igienică, buget şi tampoane medicale, cultură şi bigudiuri, lucrurile s-au complicat mult şi pălăvrăgeala lor voioasă şi cu parfum de bordel a devenit programă, singura programă şcolară de uz general din România. Nici un ministru al Învăţământului, oricât de deştept şi de determinat ar fi el, n-o să poată birui nerozia voluptoasă şi rezistentă la orice tratament social al fetei de la pagina 5.

Oricât de spirituale şi de responsabile ar fi gândirile scrise de la pagina 3 şi din celelalte pagini ale Jurnalului, din toate paginile cu gândiri mari şi îndrăzneţe din România, din lumea întreagă, fata de la pagina 5 bate tot, iar când ajunge să se cheme vedetă, face legea. Nu în Parlament, ci mult mai repede şi mai eficient, în paturi de bărbaţi cu putere şi bogaţi.