Vesti despre Elvis

PE LA 1830, Anton Pann, cantaret pe atunci intr-o biserica din Bucuresti, a naucit preacuvioasa asistenta cu o arie din Verdi. Afumat bine, psalmistul Anton Pann le-a tras evlavioaselor un "La donna e mobile", de care s-a vorbit ani multi. Absurdul are un trecut la noi.

DAT AFARA DIN SLUJBA de un patron hain, un tanar s-a razbunat scriind pe peretii blocurilor din cartier telefonul de acasa al acestuia si texte de tipul: "Blonda pasionala dau lectii sexuale la adolescenti" si "Vand convenabil frigider si video. Sunati seara". In timpul ocupatiei, Rezistenta franceza tiparise o brosura cu "O mie de metode ca sa-i innebunesti pe friti". Ofiterii, mai ales, primeau anonime pline de compasiune. Ei, saracii, isi dadeau viata pentru führer, iar, acasa, nevestele se destrabalau cu laptarul sau brutarul. Infam, dar cu rezultate frumoase.

LUCRURI DE CARE OAMENII nu fac caz, fiindca nu-i nici o vitejie sa nu stii o limba de circulatie, devin, la marlanii care se vantura pe micul ecran in emisiunile "comice", prilej de a se da spirituali. O "vedeta" e mandra ca vorbeste curent "olteneste si pasareste".

INTR-O FOAIE care ar fi sa-i faca publicitate supermagazinului nemtesc din Colentina, un articol destinat onoratei clientele din Bucuresti vine cu o veste pe care romanul o astepta de mult timp: Elvis Presley nu era bun la pat. Nu ne ajungea mizeria din tabloidele noastre, trebuia sa vina si nemtii cu dejectii de ale lor. Nu poti sa cumperi carne si branza, daca nu te informeaza investitorul strain ca Elvis era impotent.

UN VERS din poezia unui june din care, pana in acest punct, nu intelesesem mare lucru: "Sfarcurile femeii de cincizeci de ani privesc cu tristete in jos".

DIALOG intre doi barbati foarte ocupati. "Sa ne intalnim vineri pe la cinci dupa masa", spune primul barbat foarte ocupat. "Vineri, intre cinci si sase, nu pot - spune al doilea barbat foarte ocupat - , fiindca e singura mea ora libera din toata saptamana."

INVITAT LA UN TALK-SHOW al unuia din guralivii de serviciu ai televiziunii publice, un distins universitar raspunde: "Nu stiu", "Nu inteleg ce-mi spuneti" sau "Nu ma pricep, nu-i treaba mea" la mai toate intrebarile gazdei. Depasit de situatie, gazda se burzuluieste la profesor: "Atunci de ce ati raspuns invitatiei noastre, daca nu-i treaba dumneavoastra?". Calm si politicos, universitarul zice: "Credeam ca m-ati chemat pentru ce stiu eu mai bine, nu pentru ce trebuie sa stie altii".