Viaţa între două referendumuri

Cum e acasa? Pun intrebarea colegilor de la A.M.Press, cu o zi inaintea imbarcarii pentru Bucuresti. Frunzele, ca niste evantaie uriase sau ca niste cozi de paun, ale palmierilor, s-au infiorat prima oara azi, spre pranz, la o prima adiere a toamnei. Mediterana ramane inca primitoare, avioane rusesti desarta zilnic turisti, preturile incep sa scada. E ca inainte de referendum, imi raspunde din Bucuresti redactorul sef Sergiu Bidila. Adica? Totul e ca inainte. Cei care-l urau pe Basescu il urasc in continuare, ceea ce nu pare a-l sinchisi, ANI a trecut la treaba si mai vartos, procurorii asteapta liniile de ochire. Parlamentul si-a reluat pentru doua saptamani activitatea. O activitate care va vira brusc in lupta pentru portofolii, colegii, cine ramane, cine pleaca. Circula si un fel de anecdota. Cei care scandau "Demisia, demisia!' la nunta fiicei presedintelui l-au auzit pe socrul mic raspunzand "Dupa nunta!'. Ei au inteles ca va demisiona dupa nunta. Aiurea! El a raspuns de fapt ziaristilor din apropiere ca vor vorbi "dupa nunta' si nu celor care-l doreau demis. De altfel, presedintele, gandesc eu de aici, din micul meu concediu, e demis. Cei 8,5 milioane de votanti la referendum sunt trei sferturi din cati suntem acasa, cu drept de vot. Ceilalti, risipitii prin lume, risipitii pe sub pamant, votantii cu pampersi, toti trecuti ca basisti nu pot fi, intr-o lume cinstita, luati in calcul. Dar in ce lume traim noi?

Am revenit, deci, la anormalitatea in care traim de cand Basescu face si desface tot. Votul, am inteles-o intre doua referendumuri, nu-i destul. A ajuns o formalitate damboviteana, un fel de boarfa de hartie, mimand statistic orgasmul democratiei. Votul, decalibrat ca un glont, nu mai nimereste nici-o tinta, nu mai exprima nici-o vointa, il matura vantul asa cum matura frunzele dintr-o rigola. Basescu - imi pare rau ca dezamagesc o uriasa armata de idealisti - nu va demisiona niciodata. Se teme doar de mari mase de oameni care-i cer scaunul si chiar capul. Dar Romania, vaduvita de forta ei activa, depopulata si - iarasi - decalibrata ca un glont impins de praful de pusca ud, pe o teava stramba, nu mai e in stare sa-si biruie starea jalnica in care a fost imbrancita. Masele de oameni revoltati de cea mai obraznica, hrapareata si insultatoare putere nu se mai pot aduna. Viata i-a risipit in patru zari si-n patru vanturi. Aici au ramas sa faca ordine procurorii lui Basescu. Miza demisului este una, aceeasi dintotdeauna. Instalarea unui guvern care sa-i apartina. Nu va reusi sa cumpere cativa parlamentari, cumparati si recumparati, ba intr-o parte, ba in alta, uzati de atata trecere dintr-o mana in alta? Va incerca sa-si muleze, pe voia sa, acest guvern. Cum? Stie el. Unul cate unul si pe toti gramada. Vitejiile din zilele in care demiterea era clara iar demisul demis, m-au lamurit asupra verticalitatii multor spadasini. Am vazut pe plaja niste copii savurand inghetata la cornet, de forma unor iatagane. Iataganele de frisca si ciocolata se topeau iute, iar multi copii, atrasi de alte jucarii, le abandonau in nisip.