x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Victoria mediocrităţii neconcurenţiale

Victoria mediocrităţii neconcurenţiale

de Dan Dumitrescu    |    14 Feb 2008   •   00:00

Ilie Năstase a demisionat din fruntea FRT. Astfel rămânem noi între noi, fără excrescenţe, nivelaţi de o mediocritate neconcurenţială.

Ivan Patzaikin vâsleşte la umbra marilor granguri după ce a in­ven­tat aurul românesc pe la vreo cinci olimpiade. Pe Nadia Co­mă­neci am dat-o la export prin căsătorie. Bine că s-a dus. De-ar fi rămas în ţară ne-ar fi copleşit pe noi, netrebnicii de rând, cu statura ei de mare campi­oa­nă. Slavă Domnului, am scăpat şi de complexul Hagi. Bine­făcătorul de serviciu al naţiei, Gigi Becali, i-a aplicat lovitura care s-a vrut a fi de graţie. Rând pe rând ne-am debarasat şi de alţi mari campioni. Distrugându-i din timpul vieţii sau ajutân­du-i să treacă de cealaltă parte a lumii. În buna tradiţie ro­mâ­neas­că, mai degrabă îi căsăpim pe cei care ne-au bucurat cândva decât să ne ştim în vreun fel datori faţă de ei. În ultimele zile am răpus şi ultima redută. Hăituit de maidanezi, Ilie Năstase a demisionat din fruntea FRT. Astfel rămânem noi între noi, fără excrescenţe, nivelaţi de o mediocritate neconcurenţială. Cred că niciodată nu vom fi capabili să ne dăm seama cât de amare sunt victoriile nimic­niciei noastre. De fapt, nici nu ne străduim să descifrăm astfel de taine. Dimpotrivă, consumăm imaginaţie şi multă minciună pentru a crea impresia că suntem animaţi de scopuri nobile, că suntem cavaleri ai onorabilităţii fără cusur. Am fost martor al unei întâmplări petrecute în biroul somptuos al unui mare om de afaceri. Iolanda Balaş Sotir dorea să obţină bani pentru atletismul ro­mâ­nesc. A folosit tot arsenalul din do­ta­re. De la umilinţă până la prestigiul său de mare campioană. La finalul tratativelor nu era în nici un fel marcată de faptul că a fost forţată să ac­cep­te chiar şi compromisul. Obţinuse ceea ce şi-a dorit. Bani pentru atle­tis­mul românesc, cel care are acum o casă nouă graţie doamnei Iolanda Ba­laş. La puţin timp după respectiva întâmplare, Iolanda Balaş era îm­brân­cită din fruntea federaţiei. Binemeritată recompensă! 

 

Au beneficiat de acelaşi tra­ta­ment Octavian Belu şi Ma­riana Bi­tang. Propagandiştii demolării cu ori­ce preţ au inventat atunci teza că cei doi distrug vieţile unor copii pe altarul performanţei. Nu neg accidentele ca­re apar, de altfel, în toate sporturile şi la toate vârstele. Dar de la riscul asu­mat şi până la ideea că performanţa distruge oameni e cale lungă. An­dre­ea Răducanu, acum ziaristă şi ea, este cea mai îndreptăţită să abordeze subiectul. Fosta mare campionă îi contrazice pe cei care au performat doar în călimara cu cerneală. Prea târ­ziu. Demolatorii au învins. Iar gimnastica românească a fost să­ră­ci­tă de per­formanţă. Prezumţia de vinovăţie l-a scârbit până la demisie pe Ilie Năs­ta­se. Credeţi că va avea de pierdut fostul nr. 1 mondial? Eu cred că nu. Vom pierde noi, cei mondiali în prostia noastră.

×
Subiecte în articol: editorial