Victoria primarilor la scrutinul parlamentar

Reducerea scrutinului parlamentar la cel local şi-a avut cauza şi în faptul că partidele au fost prinse nepre­gă­tite pentru uninominal.

În ultima săptămână de campanie, invitat la Sinteza zilei de pe Antena 3, primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, a pariat pe un tir de sticle de whisky că Oana Mizil, candidata PSD+PC pentru colegiul 20, Bucureşti, îl va învinge pe Gigi Becali şi va intra în Parlament.
Oana Mizil a obţinut 50,72% din voturi,  numărându-se printre cei trei candidaţi din Bucureşti la Camera Deputaţilor care au reuşit această performanţă extraordinară. Oana Mizil nu constituie, totuşi, marea surpriză a scrutinului de la 30 noiembrie 2008.
Marea surpriză e dată de Aurelia Vasile (tot de la PSD+PC), care a obţinut 51,07% în colegiul 22 pentru Camera Deputaţilor.
Vedetă a showbizzului, purtând pentru alegătorii mai în vârstă un nume celebru, Oana Mizil avea şanse să biruie.
Aura Vasile e în schimb o necunoscută în plan mediatic.
Şi cu toate acestea, Aura Vasile a reuşit în Bucureşti să intre fără probleme în Parlament, în timp ce vedete ale politicii precum Elena Udrea, Vasile Blaga, Anca Boagiu, Sergiu Nicolaescu au aşteptat redistribuirea.
Cum se explică acest fapt?
Prin pariul pus şi câştigat de Marian Vanghelie.
Cele două candidate au avut colegiile în Sectorul 5, al cărui primar e Marian Vanghelie. Marian Vanghelie fost unul dintre primarii PSD-işti, nu numai din Bucureşti, dar şi din ţară, care au muncit în campania electorală la fel de mult, dacă nu chiar mai mult decât candidaţii înşişi. Am relatat acest amănunt pentru că e unul dintre cele care explică o situaţie vizibilă chiar şi din Cosmos.
Din punctul de vedere al ierarhiei, dar şi al comparaţiei între rezultatele obţinute de partide, scrutinul parlamentar a repetat pe cel de la locale.
Acelaşi scor strâns între cele două mari partide: PSD şi PD-L.
Acelaşi loc trei ocupat de PNL.
Acelaşi eşec al PRM şi PNG.
Întâmplarea cu Marian Vanghelie e doar una dintre cele care spun totul despre notele aparte ale acestui scrutin parlamentar.
Un altul se referă la panourile electorale ale celor trei partide.
În multe oraşe, orăşele şi sate, alături de candidaţii pentru parlamentare ai partidului s-a aflat primarul din partea formaţiunii care, printr-o sintagmă, garanta pentru candidaţii respectivi.
Situaţia asemănătoare cu cea de la locale se explică astfel prin rolul covârşitor jucat de primari în campanie.
Putem vorbi astfel despre o victorie a primarilor la scrutinul de la 30 noiembrie 2008.
Acolo unde o formaţiune a avut un primar şi nu unul oarecare, ci un primar bun şi, pe deasupra, extrem de harnic, candidaţii formaţiunii n-au avut nici o problemă în a birui în final.
Fireşte, la alegerile parlamentare anterioare, primarii au avut un rol însemnat în rezultatele obţinute de un partid.
Numai că în 2008 acest rol a fost covârşitor.
Cum se explică asta?
Foarte simplu.
Prin noutatea adusă de votul uninominal.
La taifasurile pe care le-am avut în campanie cu unii candidaţi, aceştia au ţinut să sesizeze caracterul aproape exclusiv local al problemelor ridicate de cetăţeni.
De la înfiinţarea unei crâşme
în cartier până la astuparea gropii de pe o străduţă, problemele pentru a căror rezolvare s-a obligat candidatul să răspundă au fost probleme ţinând de resortul Primăriei.
În toate aceste cazuri, acolo unde primarul a însoţit candidatul, alegătorul a fost convins că edilul-şef le va rezolva cu ajutorul viitorului parlamentar.
E, desigur, un dezastru pentru democraţia din ţara noastră.
Problemele de interes local aparţin în exclusivitate primarului.
Deputatul sau senatorul are o altă îndatorire:
Cea de a dezbate şi a vota legi la nivelul întregii ţări.
Legi ce pot rezolva problemele locale doar în măsura în care aceste probleme intră în sfera lor de acţiune.
Un dezastru şi dacă ne gândim la slaba participare la vot a electoratului mai pricopsit.
Reducerea scrutinului parlamentar la cel local şi-a avut cauza şi în faptul că partidele au fost prinse nepregătite pentru uninominal.
Vedetele formaţiunilor prinse în campania din colegiu n-au mai avut timp şi energie pentru a propune teme de interes naţional, în stare să dea importanţă votului politic.
Cei mai mulţi candidaţi au fost lăsaţi la voia primarilor sau – şi mai şi – să se descurce singuri.
Şi cum nici un partid n-a avut un slogan spectaculos, dat candidaţilor să-l folosească în campania din colegiu, candidaţii s-au concentrat pe probleme locale.
Fonduri vor primi în schimb primarii Puterii.
Şi astfel scrutinul de la 30 noiembrie 2008 poate fi considerat drept unul dintre cele mai nenorocite din istoria noastră postdecembristă.