Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sentința din dosarul transferurilor, cum o fi ea, vremelnică sau definitivă, stârnește ample dezbateri publice. Multilateral-dezvoltații amatorismului în materie de drept se pronunță pro sau contra verdictului cu toată vehemența de care sunt ei capabili. Nu stau deoparte însă nici legitimații profesiei. Părerile contradictorii ale acestora vizează noțiuni de drept, legi noi și legi vechi, articole și alineate, coroborări și adăugiri, circumstanțe agravante și circumstanțe atenuante. Ba chiar și influența razelor de lună asupra galoșilor de gumă servește câteodată îndârjirii cu care se iau la trântă licențiații polemicii. E treaba lor. Tentația de a te aventura într-o asemenea dezbatere, înainte de a se face publică motivarea sentinței, presupune riscuri pe care nu ți le poți asuma dacă-ți sunt toate țiglele pe casă. Abia atunci, când completul își va motiva decizia, sper să înțelegem mai bine calificativele respectivei exigențe juridice.
Așadar, așteptăm. Așteptăm motivarea rezumându-ne la constatarea că sentința din dosarul ransferurilor nu-i vizează doar pe cei opt inculpați. Sunt mult mai mulți cei care își asumă în acest caz vinovății pe proprie răspundere. Mă refer tocmai la părelnicii care aglomerează spectacolul public prin prezența lor unsuroasă. Mă refer la cei care își asumă, cu seducătoare inconștiență, competențe în materie de patriotism și legalitate. Competențe definitive, fără drept de recurs.
Condamnarea lui Gică Popescu a făcut cele mai multe victime printre marginalii cauzei. De o parte se află cei care susțin ideea grațierii lui Gică Popescu doar pentru a figura și ei pe lista bunelor intenții. Numai că cererea de grațiere nu poate avea decât semnatari autorizați de drept. Doar aceștia au legitimitatea de a acționa. Iar acțiunea lor, a celor autorizați să formuleze cererea de grațiere, poate fi sabotată, paradoxal, tocmai de susținerea populară. Fiindcă forțarea publică, fie ea chiar și motivată de bune intenții, riscă să stârnească orgolii potrivnice la nivelul singurului decident.
Oponenții lui Gică Popescu formează cea de-a doua categorie a daților prin gropi. Un singur exemplu. Observ că a fost scos de la naftalină Dumitru Graur. Televiziunile care l-au rejectat cândva, pe bună dreptate, îi redescoperă acum calitatea de fătător de opinii. Și rectul nu se dezminte. Graur îl condamnă cu mânie proletară, dintr-o înălțime pretins imaculată, pe Gică Popescu. Și mă întreb de ce n-o fi venit Graur la emisiune costumat în geacă de piele. D-aia străină, de drac și degeaba. Și mă mai întreb dacă nu cumva ar putea să-i ajute Dumitru Graur pe cei care caută casetele dispărute din portofoliul TVR. Fiindcă e imposibil ca el, cel care le știe pe toate, el, cel care a ajuns lăudatul lui Cătălin Tolontan, să nu poată ajuta și o astfel de investigație.
