Vinovatii de serviciu: presa si Ceausescu

Toate aceste ipostaze de acum 11 ani mi-au venit in minte vazandu-l la televizor pe presedintele Traian Basescu. Am rememorat acele clipe, cand era foarte prietenos cu ziaristii. Si nu ezita nici o clipa sa ne demonstreze atasamentul sau. Firesc, ar spune unii. Era in Opozitie, avea nevoie de relatii la cel mai puternic ziar.

Intr-un nou acces de furie fata de presa, presedintele Traian Basescu a avut (pentru a cata oara?) o iesire necontrolata. Viziunea sefului statului mi se pare absolut incorecta in a reprosa unui angajat eventualele matrapazlacuri ale patronului firmei la care este angajat. Cu atat mai mult cu cat este vorba despre un tanar jurnalist. Intrebarea reporterului, justificata sau nu, putea fi dovada unei stangacii, a unei nepriceperi sau a unei superficialitati. Nu trebuia ca presedintele sa o califice drept o demagogie si sa se enerveze in fata camerei de luat vederi. Insumand doua declaratii ale presedintelui si premierului, am putea spune ca vinovatii de serviciu in Romania sunt Ceausescu si presa.

Imi amintesc de o intalnire din 1995 cu Ion Iliescu. Era la vremea aceea un presedinte puternic, stapanea Romania pana in scorburile veveritelor. In cadrul unei reuniuni, a dat mana cu mai multe persoane, printre care si cu mine.

M-am recomandat, vazand usoara nedumerire a fostului presedinte in privinta identitatii mele: "Radu Tudor, Evenimentul zilei". In jurul nostru, s-a lasat o liniste de mormant. Am vazut cativa ochi atintiti nervos asupra mea. Doua-trei secunde, situatia a fost penibila. Probabil unii se intrebau in gand: "Ce cauta nenorocitul asta aici, cine l-a bagat in sala?". Aproape prietenos, Iliescu a pus mana pe umarul meu si mi-a spus cu zambetul inconfundabil: "Voi nu aveti nici o vina, sunteti niste tineri care lucrati la un ziar. Cristoiu, in schimb...". Si am ciocnit un pahar cu sampanie. Vazand ca seful lor nu s-a enervat de prezenta mea, camarila prezidentiala s-a relaxat brusc.

La vremea aceea, Evenimentul zilei era inamicul public numarul unu al Puterii. Avea 400.000 de exemplare tiraj, traia perioada sa de glorie si revolutionase complet modul de a face presa cotidiana in Romania. Ion Iliescu ne suspendase acreditarea de la Palatul Cotroceni, iar pe bulina rosie trona o stampila: "Ziar supus sanctiunilor prezidentiale". Asta dupa ce, in 1994, subsemnatul impreuna cu Ion Cristoiu si alti colegi am fost anchetati de faimosul procuror Marian Nazat pentru "atentat la siguranta nationala". Ii ascultasem din intamplare telefoanele lui Voda, chiar de ziua sa.

Apoi, ziarul condus de Ion Cristoiu a initiat o campanie furibunda impotriva lui Ion Iliescu. Toate articolele impotriva fostului presedinte aveau un supratitlu memorabil: "Tara lui Papura Voda cel Vesnic".

Toti politicienii Opozitiei faceau carare la Casa Scinteii, sa stea de vorba cu Ion Cristoiu sau cu noi, disperati de partidul-stat PDSR. Mi-l amintesc pe Emil Constantinescu pe culoarele ziarului, cu o sacosa in mana. Si pe Traian Basescu, mereu cu o sticla de whisky. Noi nu rezistam la mai mult de 50 de grame, eram mai tineri si foarte obositi de munca. Dar ne ajuta oricand oaspetele nostru sa golim sticla. Diferenta era ca pe noi ne ducea acasa masina de serviciu, iar el se suia spre dimineata la volanul unui Audi harbuit, plecand spre casa lui de langa statuia Aviatorilor.

Toate aceste ipostaze de acum 11 ani mi-au venit in minte vazandu-l la televizor pe presedintele Traian Basescu. Am rememorat acele clipe cand era foarte prietenos cu ziaristii. Si nu ezita nici o clipa sa ne demonstreze atasamentul sau. Firesc, ar spune unii. Era in Opozitie, avea nevoie de relatii la cel mai puternic ziar. Acum nu rateaza nici un prilej pentru a lua peste picior, a jigni sau a condamna pur si simplu presa. A fost un mic geniu cand a realizat recent un principiu perfect valabil al relatiei presa-politicieni: "Cu ajutorul vostru am ajuns la putere, tot cu ajutorul vostru o sa si plec".

Ion Iliescu, cel care s-a confruntat cu atacuri inimaginabile din partea Evenimentului zilei, a avut un comportament ireprosabil. Desi reprezentam un cotidian, care la auzul numelui ii provoca o rapida crestere a tensiunii craniene, seful statului a zambit, mi-a spus doua vorbe si a ramas complet relaxat. Probabil asta inseamna sa ai stofa de sef de stat. Sa fii echilibrat in toate. Actualul presedinte e mai temperamental. Striga: "Blondo!" cand vrea sa stea de vorba cu o sinistrata mai tanara. Mai "da un cap in gura unui arab" (am citat din Elena Udrea). Si bea pana in zori cu Gigi Becali. Autocontrolul este un reflex al inteligentei umane. Poate din aceasta perspectiva analistii de marca l-au calificat pe actualul sef al statului drept animal politic.