x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Visul mineralogului Ştefan Marincea

Visul mineralogului Ştefan Marincea

de Ion Petrescu    |    25 Iul 2009   •   00:00

Un popas la Institutul Geologic al României poate părea ciudat, în vremuri când senzaţionalul în presă este generat de alte subiecte.



Iată însă că aici, un om, care putea să lucreze pe bani mulţi în Occident, a preferat "să ia taurul de coarne" şi să nu se sperie de faptul că a fost pus să conducă o instituţie decapitalizată, trecută anterior printr-o perioadă profesională deloc plăcută, marcată inclusiv de acumularea unor datorii financiare extrem de mari.

Acest specialist atipic, dr Ştefan Marincea, şi-a luat doctoratul în Franţa. Ca mineralog a învăţat ce înseamnă răbdarea de a scoate la iveală filonul de aur, inclusiv cel din sufletele coechipierilor, semeni cu care doreşte să întărească statutul de Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi de Serviciu Geologic Naţional. Eforturile pentru a atinge un asemenea ţel nu determină doar opinii convergente, pentru că şi viteza de asumare a unor pariuri profesionale este diferită de la un cercetător la altul.

Într-un fel, dr Marincea, ca director general al Institutului Geologic, poate fi comparat cu un ex-premier al României, azi europarlamentar. Acela care nu obosea să stea de vorbă cu interlocutorii, jurnalişti sau factori de decizie. Relua şi detalia propriile argumente, până când aceştia înţelegeau motivele reale ale unei hotărâri şi mecanismele "nevăzute" care au dus la o opţiune strategică. Neoficial, directorul acestui institut este recunoscut de colegi ca fiind persoana cea mai răbdătoare în dialogurile purtate cu cei mai dificili parteneri de drum profesional.

De regulă, doar adepţii monologului, atotştiutorii, nu mai au timp să reflecteze la opiniile bine cântărite, rod al unei experienţe profesionale aparte şi a asumării dezinteresate a unui post de vârf în organizaţie. Cu toate riscurile inerente, într-o lume unde fair-play-ul pare să fi murit de mult.

Ştefan Marincea îşi iubeşte ţara. Crezul său este că România rămâne un stat bogat în Europa. Anul trecut a făcut o declaraţie senzaţională: "România are resurse extrem de mari. Mă refer la minerale industriale de tipul sării geme, gipsului, calcarului, dolomitului, cuarţului, zeoliţilor.

Când spui unor parteneri străini, de exemplu, că avem un munte de sare şi camere de exploatare în sare înalte de 76 de metri, că nu exploatăm decât o infimă parte din resursele de ape geotermale, că avem un strat de ghips de 2 metri pe o suprafaţă mai mare decât aceea a Albaniei, respectivii fac nişte ochi foarte mari. Le-am precizat, printre altele, că noi nu am inventariat niciodată resursele de calcar sau dolomit, şi acestea fiind resurse neregenerabile importante.

Nici nu se pune problema incapacităţii de a susţine programul de construcţie a infrastructurii de transport datorită lipsei resurselor de agregate minerale. Toate localităţile României ar putea fi într-o bună zi pavate cu granit, andezit şi marmură. Nu s-a spus încă ultimul cuvânt nici în ceea ce priveşte resursele de petrol sau gaze naturale".

La nivelul consumului actual, multe resurse sunt asigurate pe 1.000 de ani! România este una dintre puţinele state din Europa care au zăcăminte de cupru mari faţă de standardul european, exploatabile în carieră. Dar şi rezerve impresionante de aur, superioare tuturor celorlalte ţări europene. Nu puţini politicieni români s-au interesat atunci cum de s-a rostit un asemenea adevăr abia în 2008?!

Altă afirmaţie şocantă a dr Marincea: "Pare un vis, dar noi avem 3.200 de izvoare de apă minerală naturală cartografiate, cele mai multe carbogazoase, din care foarte puţine sunt exploatate!". Visul său? România să atragă investiţii pe măsura potenţialului real al subsolului naţional. Rapid. Şi cu beneficii naţionale reale. Un vis...

Pentru că, deşi parcurgem o criză economică, nu valorificăm decât extrem de puţin din comorile subsolului României. Deci avem de dus o bătălie dificilă şi nu folosim cea mai bună armă din panoplia proprie! Cine nu ne doreşte Victoria?
*
DICŢIONAR MILITAR: Dezinformare - termen relansat de camaradul Ion Aurel Stanciu, ca apărare (necredibilă!) la articolele care l-au vizat, cu fapte confirmabile de martori timoraţi doar pentru că el ocupă Pol Position în cursa pentru şefia SMG...

×
Subiecte în articol: editorial