Vitrina jegoasă a fotbalului

Dinamo s-a grăbit. S-a grăbit şi a evoluat fără concurenţă pe scena reluării pregătirilor pentru returul campionatului. Momentul s-a bucurat astfel de vizibilitate maximă. Dar presupusul avantaj al audienţei nebruiate n-a căpătat concreteţe, deoarece dinamoviştii n-au avut un discurs convingător în noul an. Bietul Ioan Andone a forţat cât a putut muşchiul promisiunilor frumoase. A băgat texte despre resuscitarea speranţei în "Ştefan cel Mare", s-a autocriticat atunci când a vorbit despre calitatea pregătirilor în anul trecut şi a umplut podul cu angajamente de mai bine. Câştigarea Cupei României, în primul rând, şi câştigarea campionatului, tot în primul rând, au fost considerate din nou obiective la îndemâna dinamoviştilor. "Fălcosul" a strâns convingător din măsele în expunerile sale, încercând să convingă audienţa că nu vorbeşte doar în prelungirea poveştilor cu Moş Crăciun. Dar lotul echipei, acelaşi mobilier de pe la Dinamo şi, mai ales, aceeaşi conducere cu termenul de încredere expirat reprezintă realităţi care nu se combină de nici un fel cu frumoasa visare.

Vorbim despre Dinamo doar pentru că, aşa după cum spuneam, Dinamo a făcut primul pas concret în acest an. Dar situaţia de la Dinamo nu este diferită de situaţia altor echipe. Dinamo laolaltă cu marea majoritate a cluburilor care alcătuiesc concurenţa primei ligi fac parte dintr-un fotbal al erorilor fundamentale, fac parte dintr-un fotbal în care, de cele mai multe ori, nu se ajunge la victorie prin merit. Victoriile sunt ale celor care se împiedică mai puţin decât adversarul.

Primăvara ne prinde scăpaţi de grijile cupelor europene. Certificatul nostru de repetenţie din acest punct de vedere este deja omologat. Distanţa care ne separă de adevărurile competiţiilor autentice este însă diagnosticată şi altfel. În toată această iarnă am fost bombardaţi cu informaţii despre ofertele extrem de tentante pe care fotbaliştii ceva mai răsăriţi din campionatul intern le-ar fi primit dinspre marile cluburi ale Europei. Ziariştii, fie parşivi, fie interesaţi sau pur şi simplu săraci în capul lor, au susţinut cu mult aplomb strigarea unor licitaţii mincinoase. Vremea fanteziilor despre cai verzi pe pereţi se împuţinează pe zi ce trece. Ianuarie va face decontul scenariilor fanteziste. Şi am convingerea că nu vom bifa nici a suta parte din mişcările de trupe anunţate. Fiindcă vitrina fotbalului nostru este jegoasă. Nu este deloc ofertantă. Iar când mă refer la vitrină şi nu la marfa din vitrină am argumente. Pentru că situaţia în care am ajuns nu este cauzată, în principal, de o lipsă de valoare a fotbalistului român. Răul fotbalului vine din derbedeismul care l-a cotropit. Un derbedeism croit după chipul şi asemănarea sublimilor conducători cu care fotbalul s-a pricopsit în bezmetica tranziţie.