Vizita Licuricei

Sunt suficiente argumente pentru ca momentul de ieri sa fi fost abordat intr-o maniera fireasca. Din nefericire, clasa politica a transformat acest moment intr-un dezgustator spectacol al inghesuielii la dedesubturile Licuriciului cel Mare. Puterea a pretins ca doar ea are dreptul la Licurici.

Prin vara, cand Gabriel Stanescu a dezvaluit deja celebra snoava a lui Traian Basescu cu Licuriciul cel mare, s-a starnit un scandal de proportii.

Unii l-au condamnat pe jurnalist, pentru ca a dat publicitatii un taifas purtat cu seful statului la Restaurantul

Golden Blitz, avand martor activ, printre altii, si un zdravan pahar cu whisky.

Altii si-au exprimat indignarea fata de limbajul mai mult decat desucheat al unui politician caruia cel mai inalt post in stat ii cerea oarece bune maniere.

Nimeni n-a sesizat adevarata esenta a afacerii: exprimarea intr-un limbaj de bordel a unei viziuni de politica externa in Romania lui 2005.

O viziune potrivit careia marea noastra problema e de a alege intre un singur Stapan mai mare si mai multi Stapani mai mici. O viziune valabila pentru Romania anilor imediat postdecembristi, cand pana si popasurile unor dame de companie in Bucurestii Dambovitei provocau emotii nationale daca erau din Occidentul jinduit. Aberanta azi, cand Romania poate si trebuie sa trateze de la egal la egal cu Marile si micile Puteri ale lumii.

Vazand atmosfera de raia turceasca in care a fost primita la Bucuresti trimisa Sultanului de la Washington DC, romanii vor fi exclamat: A venit Licuriciul cel Mare! sau, ma rog, avand in vedere sexul oaspetelui: A venit Licuricea cea mare!

Cunoscatorului intr-ale istoriei romanilor momentul de ieri nu-i va fi starnit nici cea mai mica tresarire. De sute de ani, pe aceste meleaguri soseste din cand in cand un trimis al turcilor, al rusilor, al francezilor, al nemtilor, al sovieticilor. Si de sute de ani, moldo-valahii ii ies in intampinare cu plecaciuni pana la pamant.

In multe din astfel de momente, temenelele de orientali vicleni si-au avut justificarea. Soarta Tarilor Romane, soarta Principatelor, soarta Romaniei depindea de un Mare Licurici al momentului.

In acest moment, Romania nu mai are nici un motiv sa faca din sosirea unui trimis motiv de sarbatoare cu huruit de tobe si larma de cimbale.

Romania e tara membra NATO. Romania e pe cale sa intre in Uniunea Europeana. La ce-i ajuta tarii o asemenea atmosfera de tara vesela?

La nimic.

Cu atat mai mult se impunea un alt fel de atmosfera, o atmosfera normala, cu cat:

a) Condoleezza Rice e secretar de stat al Americii. Altfel spus, o tara care, in razboiul deschis cu terorismul si in confruntarea pe sest cu Puterile Europene, are nevoie de un aliat precum Romania. Daca ne gandim la cat de mult da Romania Americii - angajata in Irak si Afganistan, ciondanindu-se cu Uniunea Europeana pentru ipostaza de Cal Troian al SUA si la cat de putin primeste pentru asta, ar fi fost de asteptat ca oaspetele sa fie cu gura pana la urechi, iar Traian Basescu, cu gura punga.

Condoleezza Rice a venit la Bucuresti sa semneze acordul privind instalarea de baze americane in Romania. Un acord care rezolva inainte de toate un dublu interes al SUA:

1) cel de a da nitel peste nas Batranei Europe, aratandu-i ca, la o adica, Licuriciul cel mare a gasit pe una mai tanara.

2) cel de a avea aici, in coasta terorismului, o pista de decolare pentru comandourile sale.

Instalarea de baze americane pe teritoriul Romaniei e o favoare pe care le-o facem americanilor, si nu un cadou pentru care trebuie sa ne smiorcaim ca niste copii ai strazii de la Marea Neagra.

b) Condoleezza Rice a venit la Bucuresti pe fondul scandalului privind inchisorile CIA. Un scandal pe care tarile occidentale l-au dezamorsat foarte simplu: cerand Washingtonului lamuriri. Romania, prin sefii ei actuali sau trecuti, a negat cu incapatanare, ba chiar cu obraznicie, acuzatiile aduse de organizatiile internationale. Pentru europeni, o noua dovada de republica bananiera.

Sunt suficiente argumente pentru ca momentul de ieri sa fi fost abordat intr-o maniera fireasca. Din nefericire, clasa politica a transformat acest moment intr-un dezgustator spectacol al inghesuielii la dedesubturile Licuriciului cel Mare. Puterea a pretins ca doar ea are dreptul la Licurici. Opozitia s-a plans ca nu i se acorda si ei sa se dea pe langa Licurici macar o data. Complexe de feciori in casa!