x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viziunea lui Traian Băsescu asupra relaţiei judecător-procuror

0
Autor: Ion Cristoiu 09 Mar 2009 - 00:00

Aşadar, şeful sta­tului, lumi­nătorul acestui popor abia ieşit din bezna dictaturii, ne propune ca judecătorul şi procurorul să se înţeleagă, şi nu să se confrunte când vine vorba despre o cerere de ares­tare preventivă



În discursul ţinut la şedinţa de bilanţ a Ministerului Public, Traian Băsescu s-a referit şi la o realitate de care se face mare caz la televiziunile noastre, mai mult sau mai puţin de ştiri: cererile de arestare preventivă ale procurilor sunt uneori respinse de judecător. Dat fiind că în unele cazuri cel propus spre trimitere la zdup pe aproape o lună e suspectat de o faptă cu violenţă, românul de rând rămâne nedumerit. Şi cauza nedumeririi sale e foarte simplă. Românul de rând, cetăţean al unei ţări abia ieşite dintr-un regim în care procurorul era un atotputernic în faţa căruia judecătorul se înclina, nu înţelege că cererea de arestare preventivă trebuie temeinic justificată. Măreţia statului de drept constă tocmai în abordarea procurorului ca un egal în faţa judecătorului cu avocatul apărării. Filmele  americane, multe dintre ele cu un ascuns ideal educativ, insistă până la obsesie pe lupta dintre procuror şi judecător când vine vorba de arestarea preventivă. În multe filme americane vom înâlni secvenţa în care procurorul se teme să ceară judecătorului arestarea preventivă a suspectului, pentru că n-are suficiente probe.

Confruntarea dintre procuror, ca avocat al acuzării, şi avocatul apărării în faţa judecătorului, văzut ca arbitru al acestei confruntări, dă seamă de o realitate de esenţă a statului de drept: cea potrivit căreia nici un cetăţean nu trebuie să fie victima unui abuz al statului, reprezentat în instanţă de procuror. O realitate prevestită şi pregătită în Occident încă din 1215, când Anglia a impus regelui Ioan Fără de ţară celebra Magna Charta Libertatum. Spune acest document fundamental, care explică drumul deosebit urmat de Occident faţă de Orientul turcit, chiar din primele rânduri:

"Nici un om liber nu poate fi întemniţat, omorât, scos în afara legii, expulzat sau în alt mod nimicit, decât printr-o sentinţă legală şi în baza legilor ţării".

În virtutea acestui principiu, de care totalitarismul n-a ţinut cont, statul de drept impune ca procurorul să supună cererea de arestare preventivă unui judecător. în faţa acestuia, atât procurorul, cât şi avocatul apărării îşi desfăşoară argumentele. Şi cum, în chip automat, procurorul cere arestarea preventivă, visul oricărui procuror fiind acela de a vedea toată omenirea vârâtă la zdup, în multe cazuri judecătorul respinge cererea de arestare preventivă. Fie pentru că din studierea dosarului el consideră că suspectul nu e vinovat, fie pentru că procurorul a întocmit super­ficial dosarul.

Formarea omului simplu la şcoala sta­tului de drept e un proces lung şi com­splicat. Principalii educatori trebuie să fie elita politică şi intelectuală a ţării, alcă­tuită din oameni care văd mai depar­te decât maidanul pe care râmă porcii.

Un membru de frunte al acestei elite e preşedintele ţării. Una dintre îndatoririle sale fundamentale e să fie deasupra opiniei comune, pentru că nu totdeauna felul cum gândeşte omul de rând e adecvat vremurilor pe care le străbatem. Iată însă poziţia lui Traian Băsescu în chestiunea arestărilor preventive:  

"Aş observa un lucru care de data asta este o întrebare şi ea se materializează, dacă vreţi, chiar într-o nedumerire, care va trebui rezolvată de sistem. Şi procurorul, şi judecătorul au sau lucrează cu aceeaşi lege, de aceea mi se pare de foarte multe ori anormală soluţia confruntării procuror-judecător când este vorba despre propunerea de arestare. Sunt prea multe refuzuri legate de pro­punerea procurorului de arestare preventivă, şi asta nu v-o spun decât ca om care vede şi el ce se întâmplă în astfel de cazuri. Probabil că va trebui la nivelul CSM-lui găsită o formulă ca judecătorii şi procurorii să îşi apropie punctele de vedere legate de arestarea preventivă, pentru că aceste discrepanţe de abordări nu creează decât imaginea distorsionată a Justiţiei."

Aşadar, şeful statului, luminătorul acestui popor abia ieşit din bezna dictaturii, ne propune ca judecătorul şi procurorul să se înţeleagă, şi nu să se confrunte când vine vorba de o cerere de arestare preventivă. Altfel spus, judecătorul să transpună imediat în practică pretenţiile procurorului.

Vom avea astfel, potrivit dorinţei prezidenţiale, mai puţine refuzuri ale judecătorului la propunerea de arestare. Şi, cum procurorii propun automat arestarea preventivă, graţie înaltei gândiri a lui Traian Băsescu, vom avea o ţară de arestaţi preventiv.
Să mai spună cineva că Traian Băsescu nu gândeşte ca un om simplu, din popor!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   procurorul,   arestare,   preventiva

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de