x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Voluptatea porcaielii virtuale

Voluptatea porcaielii virtuale

de Victor Ciutacu    |    04 Oct 2005   •   00:00

Vrei sa afli cine-i nenorocit, corupt, hot, bandit sau comunist? Nici o problema.

Oricine are rabdare sa acceseze forumurile online ale publicatiilor autohtone - si in general orice forum de limba romana - constata ca unii dintre cei mai productivi "scriitori" sunt conationalii nostri din diaspora. Rar se poate intalni un subiect (de la politic si pana la monden) asupra caruia romanii de peste granite sa nu gloseze la nesfarsit. Ei sunt, totodata, si aceia care, pe langa traditionalii oameni fara alta ocupatie decat aceea de a desfiinta orice si pe oricine sub adapostul unui linistitor anonimat pe care ti-l ofera Internetul, debordeaza de vehementa, dau verdicte si, mai important decat orice, stiu tot ce se petrece in tara. Exista, fireste, si exceptiile de rigoare, opinii de bun-simt, scrise in limbaj civilizat, de multe ori intrebari sau chiar invitatii la dezbateri moderate.

In rest, vrei sa afli cine-i nenorocit, corupt, hot, bandit sau comunist? Nici o problema. Deschizi orice pagina de ziar online (sau, daca ai rabdare, forum) si "te lamuresti" in maximum juma’ de ceas. Pentru niste oameni plecati de ani buni in cautarea unei paini mai albe (multi dintre ei lipsiti de posibilitatea materiala a macar unei vizite anuale, de chef sau de timpul necesar), dorul de tara, recunoscut sau nu, si dorinta de implicare fie si de la distanta pot fi motoarele vehementei cu care dezbat orice subiect.

Ce nu pot intelege eu, insa, este intoleranta majoritatii lor, dorinta bezmetica de a avea dreptate cu orice pret. O dreptate pe care vor s-o castige improscand, aruncand invective in stanga si-n dreapta. Nimeni altcineva nu poate avea dreptate; in afara de ei. Toata lumea e corupta sau vanduta diverselor grupuri de interese politico-economice; cu exceptia lor, fireste. Toti cei care au ramas in Romania sunt ori niste incapabili care nu si-ar fi gasit de lucru in El Dorado, ori niste putori care se tem de munca in sistem capitalist, ori niste lasi uitati strategic in Romania ca sa ramana cineva responsabil si cu stinsul luminii inainte de parasirea incintei; doar ei, cei mai buni si mai drepti urmasi ai tracilor, tin imaculata suflarea romaneasca. Si totusi, desi intuiesc resorturile care-i mana-n lupta, ma uluieste faptul ca tocmai ei, neatinsii de nimicnicia care ne caracterizeaza pe cei care inca mai consideram Romania ca fiind tara noastra, posteaza intr-o dusmanie in timpul orelor de program, de pe calculatoarele puse la dispozitie de capitalistii platitori de lefuri bune in cu totul alte scopuri. Iar mail-urile cu critici decente (din ce in ce mai rar) sau cu invective (majoritatea covarsitoare) expediate pe adresele din sectiunea "contact" a oricarui ziar sunt trimise cu precadere, ati ghicit, de pe domenii de institutii sau de companii.

Lupta pentru supravietuire pe care o ducem dupa ce in ’89 am apasat hotarat pe butonul pe care scria "democratie" ne-a facut pe toti mai rai. Ne urmarim acerb propriile interese, ne ghidam dupa ghiortaitul matelor si cautam sa ajungem pe drumul cel mai scurt la punctul-tinta. Cuvintele ca respect, prietenie sau demnitate au inceput sa lipseasca din vocabularul nostru uzual. Interesul a ajuns sa fie lumina calauzitoare. Aici sau afara, societatea de consum, jungla in care existam zi de zi nu ne mai da timp, nu ne mai da putere, nu ne mai lasa sa fim oameni. Mergem la nunti si botezuri cand avem o trebuinta sau daca trebuie sa bifam o obligatie, ne aducem aminte zilele de nastere ale cunoscutilor doar daca respectivii pot genera niscaiva valoare adaugata, cumparam flori numai la sindrofii, sunam doar cand arde; in rest, dam detasat ignore pe mobil, scoatem "neinteresantii" din agenda mult prea plina a telefonului, iar sunetul "fixului" ne irita si/sau ne ingrozeste. Nu mai avem nici macar puterea de a ne spune in fata ce gandim unul despre celalalt; preferam cutitul infipt in spate. Dar de unde gasim, totusi, vlaguiti fiind de lupta pentru o viata mai buna, atata energie de a ne desfiinta virtual semenii?

×
Subiecte în articol: editorial