Vom culege ce semănăm

Ne despart, de anul viitor, mai puţin de două luni. Socotelile pentru acest an, privind economia românească, s-au cam încheiat. Ştim deja că vom avea un al treilea an cu creştere plus, inflaţia va fi mai mică de 2 la sută, deficitul extern nu va trece peste zero iar deficitul bugetar se va încadra în limitele admise în Uniunea Europeană.
   
Ce va fi în 2014? Plecăm de la realitatea că anul viitor va fi electoral. Şi în toată lumea, în anii electorali, frâiele economiei slăbesc, se produc relaxări fiscale, cresc salariile bugetare şi pensiile. Mai peste tot, pe planetă, în anii cu alegeri, în economie se apasă cu înverşunare pe toate pedalele care pot să-i arate alegătorului că viaţa lui ori e mai bună, ori tinde să devină mai bună. De notat însă că, în ţările care au în sânge disciplina financiară, intervine o condiţie obligatorie: să fi fost făcute acumulările necesare pentru un astfel de salt calitativ.
   
Cum va fi în România lui 2014? Partidele, toate, se vor înfrunta în două rânduri de alegeri, pentru Parlamentul European şi pentru Cotroceni. Problema e că electoratul din România n-a învăţat încă să ceară ca un partid ori o coaliţie de partide, dacă vor să câştige alegerile, să probeze că ştiu ce să facă pentru ca viaţa populaţiei să se schimbe în bine.
   
În aceeaşi ordine de idei, ar mai fi de semnalat că electoratul din România nu este antrenat să ceară dovezi, să pretindă asigurări cu privire la măsura în care vorbele (declaraţii, promisiuni că va fi accelerată restructurarea, că vor fi repornite toate motoarele economiei) vor fi urmate şi de fapte. De fapte menite să dea contur unei mase critice de efecte în stare să sprijine un anumit gen de relansare economică, exprimată prin mai mulţi indicatori, între care rata şomajului, eficienţa, productivitatea şi competitivitatea. Dacă însă toţi aceşti indicatori vor continua să aibă rate negative, motoarele relansării economice vor fi greu de pornit.
   
Nici politicienii care vor reprezenta România în viitorul Parlament European, nici viitorul preşedinte al ţării nu vor avea în fişa mandatului rolul de a contribui direct la bunăstarea populaţiei. Dar partidele care îi vor susţine au şi vor avea acest rol. Iată deci prioritatea-priorităţilor pentru aceste partide: să pună umărul ca România să dobândească structuri noi, eficiente, care să asigure o creştere economică sustenabilă, aducătoare de un alt standard de viaţă. Iar electoratul va trebui să afle ce anume vor face, nu prin vorbe, ci cu probe credibile, pentru ca în România să se producă o îmbunătăţire neîncetată a condiţiilor de viaţă. Dar aşa ceva se va întâmpla numai dacă, în împrejurările economice şi sociale încă grele, fiindcă lumea n-a ieşit din criză, vor fi semănate condiţiile de îmbunătăţire a nivelului de trai.
   
Vom culege ce vom semăna. În anii comunismului, românii s-au obişnuit să semene mai mult pe lângă şosele, pe unde treceau coloanele oficiale, în timp ce mai departe câmpul era adeseori lăsat vraişte. Nu de aşa ceva avem acum nevoie. Dar o nouă bunăstare fără noi performanţe nu vom avea.