Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fluxul normal al banilor e dinspre economisire spre investiţii, aşa cum fluxul normal al alimentelor e dinspre gură spre stomac
Fluxul normal al banilor e dinspre economisire spre investiţii, aşa cum fluxul normal al alimentelor e dinspre gură spre stomac
Citește pe Antena3.ro
Adam Smith - primul şi cel mai de seamă teoretician al comerţului liber - susţinea că n-are sens să produci un bun dacă-l poţi importa mai ieftin. Ce-au inţeles romănii din asta? Că n-are sens să mai producă nimic, dacă tot ce se fabrică in străinătate e mai ieftin.
Iată o economie sută la sută liberală. Şi care mai are şi noroc - profită din plin de trecerea de la troc la bani. Pentru că, dacă n-ar fi deficitele şi datoriile şi ar trebui să fabricăm şi noi ceva ca să dăm la schimb, am avea mari şanse să murim de foame. Dar, pănă la urmă, şi treaba asta cu "mai ieftin" e doar o figură de stil: dacă nu mai facem nimic, ci aducem aproape totul din UE, preţurile tind spre niveluri europene.
Fluxul normal al banilor e dinspre economisire spre investiţii, aşa cum fluxul normal al alimentelor e dinspre gură spre stomac
Să trecem insă dincolo de teorie. Deşi consumul creşte pe seama importurilor, increderea in consum e in scădere. Ce se intămplă? E foarte simplu. Cănd romănii işi deschid portofelele se intristează. Numai că le revine repede zămbetul pe buze cănd află că pot cumpăra pe datorie. Mai tărziu, economiştii vor calcula şi vor zice: banii intră, banii ies, dobănzile rămăn. Dar ce mai contează...
De pe urma cotei unice şi a scăderii CAS, oare, firmele n-au prosperat? Ba da. Şi atunci şi-au băgat banii in afaceri ca să putem fabrica şi noi ceea ce ne vănd acum străinii, nu? Nu. Intreprinzătorii au fugit repede cu căştigul la bancă, pănă cănd au devenit creditori neţi ai sistemului bancar - economisesc mai mult decăt se imprumută. Circuitul normal este exact pe dos: populaţia economiseşte, băncile adună banii in depozite, companiile se imprumută de la bănci.
De ce sunt companiile supralichide? Fiindcă aşteaptă să vadă dacă nu le pică vreun chilipir. Din nefericire, in vremea asta, economia reală rămăne tot decapitalizată, fiindcă, nu-i aşa?, nimeni nu investeşte intr-o zonă neres-tructurată.
Din toate cele spuse rezultă o concluzie: oamenii de afaceri se finanţează din nivelul de trai. Ei se feresc de plata taxelor, dar, cănd vine momentul să se capitalizeze, atunci speculează.
Şi totuşi Romănia n-are excedent, ci deficit extern, aşa că ar trebui ca moneda să continue să se deprecieze, nu să se aprecieze. Atunci s-ar vedea că aceia care deţin active, in loc să le impingă preţul in sus, ar fi constrănşi să le văndă in scădere. Bunurile respective ar intra in posesia unor străini care ştiu să facă şi altceva decăt comerţ şi construcţii. Deci de asta se tem afaceriştii noştri, că nu s-ar mai vinde ţara la suprapreţ, ci ar veni investitori serioşi, atraşi de mediul de afaceri, nu doar cei aduşi cu sprijin politic.
Revenind la Adam Smith - care bine zicea că n-are sens să produci dacă poţi importa mai ieftin - noi, la inceputul-inceputului, capital n-am avut. Şi, in loc să-l importăm ieftin, sub formă de investiţii directe, am preferat să-l producem. Faptul că avem incă una dintre cele mai inalte inflaţii din Europa arată căt de scump e capitalul atunci cănd nu piaţa este cea care alocă resursele, ci Guvernul, care redistribuie nivelul de trai. Fireşte că nişte capitalişti făcuţi la apelul bocancilor degeaba au bani, că nu ştiu să fabrice mai nimic fără subvenţii. Aşa că se limitează la ce-i mai uşor - fac comerţ, evaziune, spală banii cu ajutorul imobilelor şi creditului, după care ii lasă să zacă in bănci.
asta nu-i in nici un caz liberalism, după cum sugerează gradul de deschidere a economiei, ci protecţionism, aşa cum arată inflaţia. Mai ieftin ar fi să importăm manageri inainte să exportăm toată forţa de muncă.
