Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost un vot iraţional, sub puterea derutei PSD în faţa unei
fatalităţi: pierderea bătăliilor electorale ale lui 2008 şi 2009 în
favoarea PD-L. Bolnavii incurabili apelează, în ultimă instanţă, la
tratamente absurde, recomandate de vrăjitoare.
Ziceam joi seara, la Sinteza zilei de pe Antena 3, că Adrian Năstase nu va fi ales a doua zi, la Consiliul Naţional al PSD, în funcţia pentru care îşi depusese candidatura şi pentru care desfăşurase la televiziuni o campanie incorectă, dacă ne gândim că Dan Mircea Popescu, contracandidatul său, n-a fost prezent nici măcar prin telefon la măcar una dintre dezbateri. Vineri, Adrian Năstase a fost ales la modul triumfal în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional: 418 voturi faţă de 202 voturi ale lui Dan Mircea Popescu, aplauze şi scandări: "Năstase! Năstase!" Pe ce mă bazam în pronosticul meu? Pe credinţa într-un vot de oameni lucizi. În sine, alegerea lui Adrian Năstase ar fi fost un fapt normal. Funcţia de preşedinte al Consilului Naţional nu înseamnă mare lucru din perspectiva puterii deţinute în PSD. Cea mai bună dovadă: postul era vacant de un an şi jumătate, dat fiind că faimosul organism nu se mai întrunise cum cerea statutul.
Adrian Năstase nu e un fitecine. Fost ministru de Externe, prim-ministru de-a lungul unei întregi guvernări PSD, artizanul modernizării partidului (cei mai mulţi dintre tinerii din conducerea PSD de azi sunt aduşi de el în partid), învins la o diferenţă infimă în turul al doilea al prezidenţialelor printr-un complot încă obscur, autor de cărţi presupunînd travaliu temeinic, el se detaşează ca o personalitate nu numai a Stângii, dar şi a scenei noastre politice.
Pentru a beneficia în linişte de averile dobândite în postdecembrism, colegii săi de partid s-au gândit să se pună bine cu Traian Băsescu, Stăpânul ţuluşilor de la DNA, din presă şi din Serviciile Secrete, jertfindu-l pe Adrian Năstase pe altarul aşa zisei lupte împotriva corupţiei. Deşi le era limpede că DNA răspunde comenzii politice de lichidare a celor care stau în calea dictatorului zbanghiu de la Cotroceni, liderii PSD nu numai că nu l-au apărat pe cel care le adusese victoria la alegerile parlamentare, dar, mai mult, urmare a intrigilor de prin boscheţi, l-au coborât la condiţia de simplu membru de partid. Readucerea lui Adrian Năstase în conducerea PSD era astfel o necesitate nu numai morală, dar şi profesională: prin experienţa sa politică (dublată de o uimitoare seriozitate în tot ceea ce face), cât şi prin electoratul care i-a rămas fidel, fostul premier era necesar în bătăliile electorale ale anului 2008. Cu o singură condiţie: Ca această mişcare să fie agreată de Mircea Geoană, preşedintele PSD, şeful echipei în care urma să se încadreze Adrian Năstase.
Cu puţin timp înainte de reuniunea Consiliului Naţional, Mircea Geoană, preşedintele PSD, s-a declarat în câteva rânduri împotriva alegerii lui Adrian Năstase. Argumentele invocate – nu e corect să-l dăm jos pe Dan Mircea Popescu, Adrian Năstase are probleme de imagine – au ascuns adevăratul motiv: Mircea Geoană a sesizat că Adrian Năstase nu şi-a depus candidatura nici pentru a pune umărul la victoria PSD în alegeri, nici pentru că şi-ar fi dorit o funcţie de protocol, ci pentru a se impune treptat-treptat drept adevăratul lider al partidului. Mircea Geoană a sesizat corect.
Adrian Năstase nu e omul care să se resemneze cu o funcţie de protocol. Asemenea lui Traian Băsescu la Cotroceni, va exploata la maximum funcţia dobândită pentru a o transforma dintr-o funcţie de protocol într-una de reală putere. Mircea Geoană a mai sesizat şi un alt adevăr: La Consiliul Naţional se va vota nu pentru Adrian Năstase sau pentru Dan Mircea Popescu, ci pentru Adrian Năstase sau pentru Mircea Geoană. Dând semn clar, fără echivoc, că Adrian Năstase candidează împotriva voinţei sale, Mircea Geoană i-a făcut conştienţi pe toţi delegaţii de uriaşa miză a votului.
Susţinând că Adrian Năstase nu va fi ales, mă bazam pe un raţionament pe care şi l-ar fi făcut orice politician lucid: În clipa când şeful partidului a dat semnal clar că nu-l vrea pe Adrian Năstase, a-l alege pe Adrian Năstase fără a-l da jos pe Mircea Geoană înseamnă a planta în PSD o bombă cu fitilul deja aprins: Bomba dublei comenzi!
Cei aproape 700 de membri ai Consiliului Naţional au votat în chip zdrobitor pentru alegerea lui Adrian Năstase. Au votat ei conştienţi că prin asta dau un vot zdrobitor împotriva lui Mircea Geoană, plasând partidul sub o dublă comandă? Nici vorbă. A fost un vot iraţional, sub puterea derutei PSD în faţa unei fatalităţi: pierderea bătăliilor electorale ale lui 2008 şi 2009 în favoarea PD-L. Bolnavii incurabili apelează, în ultimă instanţă, la tratamente absurde, recomandate de vrăjitoare.
Adrian Năstase nu e un fitecine. Fost ministru de Externe, prim-ministru de-a lungul unei întregi guvernări PSD, artizanul modernizării partidului (cei mai mulţi dintre tinerii din conducerea PSD de azi sunt aduşi de el în partid), învins la o diferenţă infimă în turul al doilea al prezidenţialelor printr-un complot încă obscur, autor de cărţi presupunînd travaliu temeinic, el se detaşează ca o personalitate nu numai a Stângii, dar şi a scenei noastre politice.
Pentru a beneficia în linişte de averile dobândite în postdecembrism, colegii săi de partid s-au gândit să se pună bine cu Traian Băsescu, Stăpânul ţuluşilor de la DNA, din presă şi din Serviciile Secrete, jertfindu-l pe Adrian Năstase pe altarul aşa zisei lupte împotriva corupţiei. Deşi le era limpede că DNA răspunde comenzii politice de lichidare a celor care stau în calea dictatorului zbanghiu de la Cotroceni, liderii PSD nu numai că nu l-au apărat pe cel care le adusese victoria la alegerile parlamentare, dar, mai mult, urmare a intrigilor de prin boscheţi, l-au coborât la condiţia de simplu membru de partid. Readucerea lui Adrian Năstase în conducerea PSD era astfel o necesitate nu numai morală, dar şi profesională: prin experienţa sa politică (dublată de o uimitoare seriozitate în tot ceea ce face), cât şi prin electoratul care i-a rămas fidel, fostul premier era necesar în bătăliile electorale ale anului 2008. Cu o singură condiţie: Ca această mişcare să fie agreată de Mircea Geoană, preşedintele PSD, şeful echipei în care urma să se încadreze Adrian Năstase.
Cu puţin timp înainte de reuniunea Consiliului Naţional, Mircea Geoană, preşedintele PSD, s-a declarat în câteva rânduri împotriva alegerii lui Adrian Năstase. Argumentele invocate – nu e corect să-l dăm jos pe Dan Mircea Popescu, Adrian Năstase are probleme de imagine – au ascuns adevăratul motiv: Mircea Geoană a sesizat că Adrian Năstase nu şi-a depus candidatura nici pentru a pune umărul la victoria PSD în alegeri, nici pentru că şi-ar fi dorit o funcţie de protocol, ci pentru a se impune treptat-treptat drept adevăratul lider al partidului. Mircea Geoană a sesizat corect.
Adrian Năstase nu e omul care să se resemneze cu o funcţie de protocol. Asemenea lui Traian Băsescu la Cotroceni, va exploata la maximum funcţia dobândită pentru a o transforma dintr-o funcţie de protocol într-una de reală putere. Mircea Geoană a mai sesizat şi un alt adevăr: La Consiliul Naţional se va vota nu pentru Adrian Năstase sau pentru Dan Mircea Popescu, ci pentru Adrian Năstase sau pentru Mircea Geoană. Dând semn clar, fără echivoc, că Adrian Năstase candidează împotriva voinţei sale, Mircea Geoană i-a făcut conştienţi pe toţi delegaţii de uriaşa miză a votului.
Susţinând că Adrian Năstase nu va fi ales, mă bazam pe un raţionament pe care şi l-ar fi făcut orice politician lucid: În clipa când şeful partidului a dat semnal clar că nu-l vrea pe Adrian Năstase, a-l alege pe Adrian Năstase fără a-l da jos pe Mircea Geoană înseamnă a planta în PSD o bombă cu fitilul deja aprins: Bomba dublei comenzi!
Cei aproape 700 de membri ai Consiliului Naţional au votat în chip zdrobitor pentru alegerea lui Adrian Năstase. Au votat ei conştienţi că prin asta dau un vot zdrobitor împotriva lui Mircea Geoană, plasând partidul sub o dublă comandă? Nici vorbă. A fost un vot iraţional, sub puterea derutei PSD în faţa unei fatalităţi: pierderea bătăliilor electorale ale lui 2008 şi 2009 în favoarea PD-L. Bolnavii incurabili apelează, în ultimă instanţă, la tratamente absurde, recomandate de vrăjitoare.
Citește pe Antena3.ro
