Vruum-Vruum!

De doua zile avem si-n Romania masina aceea de teren americana cu mult mai mare decat terenul propriu-zis. In absenta regretabila a unui contract de publicitate n-am sa-i dau numele, insa poate va veti dumiri cand va voi spune ca tatal natural al vehiculului e un automobil militar, in vreme ce mama pare sa fie chiar obsesia americanilor pentru securitatea pe care ti-o da sifonierul (tineti minte cand ne ascundeam in el, in copilarie?).

Ei bine, daca cifrele din ziare sunt corecte, vreo 20 de romani si-au cumparat deja masina, inainte s-o vedem in show-room. La fel ca in bancul acela sadic din anii ‘90, care spunea ca e mai bine sa iei SIDA acum, nu mai tarziu, cand o sa aiba toata lumea. Evident, comparatia e fortata. O masina de lux te va salva de obicei dintr-un accident, nu te va ucide. Poate pretul sa te sufoce putin, insa pentru cei care-si iau masina ca simbol de statut social, grija mai mare e ca nu cumva sa fie prea ieftina. Asta si pentru ca automobilul e un accesoriu care vorbeste partenerilor despre bonitatea proprietarului (in limba romana, arata ca are bani, deci poti sa ai incredere sa faci afaceri cu el).

Dar nu despre asta e vorba, ci despre investitia ca atare - vazuta de multi ca un exemplu de egoism. E un pic de adevar in asta: cu banii care se duc pe o masina de lux poti lua 15 automobile populare, pe care sa le imparti oamenilor care merg pe jos. Totusi, chiar si o cheltuiala mare pentru o masina scumpa nu e destinata exclusiv bucuriei cumparatorului. Sa vedem de ce.

In primul rand, orice ar spune prospectul si reclamele, masina se strica pana la urma. Sau macar are nevoie de service. Asta inghite piese de schimb, dar si mana de lucru, adica slujbe pentru dragii nostri mecanici auto (aici am exagerat putin, cel putin dragostea mea pentru ei s-a ofilit dupa prima reparatie).

In al doilea rand, masinile care te indeamna la drum nu fac altceva decat sa disemineze bogatia, dinspre Bucurestiul imbuibat spre zone pitoresti, dar sarace. O masina de teren e cu atat mai buna pentru natiune cu cat proprietarul indrazneste sa se avante si in alte locuri decat vesnica Vale a Prahovei. Adaugati un modest efort local ("fa si tu o carciuma, mai Gheorghe, ca uite vecinul ce motel a facut din grajd!") si agroturismul e gata.

Dar poate cel mai important efect social al masinilor scumpe e obtinut tot in marile orase. Vedeti dumneavoastra, ele sunt un simbol al inegalitatii. Ori, chiar daca are sa vi se para crud, avem nevoie de ea. Trebuie ca oamenii sa stie ca daca fac eforturi, pot obtine ce doresc si, mai ales, ce nu-si pot permite altii. Asa e firea umana si pana se schimba, cu ea defilam. Stiu ce veti spune - ca poate eforturile necesare pentru a te urca intr-o astfel de masina sunt descrise mai bine in Codul Penal decat in lucrarile lui Keynes (un teoretician al cresterii impulsionate de consum). Totusi, trebuie sa recunoastem ca e preferabila o societate in care oamenii se zbat sa faca bani uneia in care asteapta sa li se aduca in fata blocului masina la care le da dreptul ratia de stat.
Sau poate ca nu. Dar e cam tarziu sa schimbam comanda.