Vulcanul îmblânzit prin rugăciune.

BBC a realizat un documentar, difuzat de Discovery, despre cea mai mare catastrofa a secolului trecut: eruptia unui vulcan din Islanda, care a produs pagube omenesti si mate­riale ne neimaginat la vremea aceea (anul 1873). Documentarul prezinta notitele unui pastor, care a scris pas cu pas ce se intampla atunci. Lava vulcanului s-a intins pe vreo 15 kilometri, decimand tot ce-i iesea in cale. Una dintre cele mai fantastice relatari scrise ale pastorului se refera la ziua in care el a chemat oamenii la bise­rica, sa se roage impreuna pentru ca lava vulcanului sa nu-i spulbere. Mare le-a fost surpriza cand au iesit din biserica: lava, ce cursese cu furie pe kilometri intregi, se oprise la cativa metri de biserica!

Scepticii ar putea spune ca a fost doar o coincidenta, o banala intamplare. Dar, cum spune David Hawkins, pentru ca un lucru sa fie intamplator, trebuie sa se petreaca in afara Universului, ceea ce este imposibil. Daca intamplarea nu are nici un rol in existenta, atunci putem spune ca rugaciunea oamenilor aflati in biserica a avut un rol determinant in oprirea dezastrului. Nenumarate experimente stiintifice arata ca rugaciunea are efecte masurabile, cel putin atunci cand este facuta pentru vindecare. Experimente de exceptie au demonstrat actiunea profunda si puternica a rugaciunii tintite, in care cei ce se rugau cunosteau numele persoanelor, precum si alte detalii despre starea lor de sanatate.

Daca vorbim aici despre rugaciunea care vindeca oameni, in cazul vulcanului vorbim despre rugaciunea care ar fi putut afecta o structura fizica, materiala, respectiv lava vulcanului. Ne putem gandi automat ca ne aflam in domeniul povestilor si al magiei daca observam ca lava unui vulcan fioros ii asculta pe oamenii care se roaga si se opreste la cativa metri de biserica. In povesti, ne-am putea spune noi, este posibil ca mintea sa influenteze materia, este posibil ca vulcanii sa devina cuminti, furtunile sa se opreasca in calea cuvintelor frumoase si balaurii materiei dezlantuite sa-si aplece capetele langa o biserica. Dar ne amintim ca Iisus oprea furtuna in rugaciune si, prin credinta si iubire, avea puterea de a schimba structura formelor materiale. El a inmultit painile si pestii, a transformat apa in vin, a vorbit cu vanturile si valurile si ele l-au ascultat. Deci Iisus ne-a spus prin experienta sa ca materia raspunde constiintei umane. Noi nu suntem Iisus, bineinteles, dar tot Iisus ne-a spus ca daca am avea credinta cat un bob de mustar, am putea muta muntii din loc. Stiinta moderna este aproape de uluitoare dovezi ale pu­terii pe care intentia si rugaciunea le au asupra mediului inconjurator si al materiei; ea vorbeste deja despre faptul ca intentia si rugaciunea colectiva au puterea de a crea un spatiu sacru, deci a schimba proprietatile mediului inconjurator (cititi pentru aceasta documentare cartile lui Lynn McTaggart, traduse si in Romania).

Rugaciunea tintita, dar mai ales rugaciunea sincera, in care emotia este deosebit de presanta, iar motivatia pentru ea este viata insasi, poate crea miracole. Cand ne rugam cu toata fiinta si in mod precis, tintit, se poate sa primim un raspuns aproape imediat. Se poate ca taramul magic al existentei sa ni se dezvaluie atunci cand suntem motivati sincer sa ne rugam. Motivatia puternica pentru rugaciune si emotia sincera ne pot netezi drumul catre miracol si catre acele trairi care-l apropie pe Dumnezeu de nevoile, dorintele si asteptarile noastre. Probabil ca n-ar trebui sa ne stea un vulcan langa casa pentru ca noi sa ne rugam cu since­ritate si credinta, nici sa ne ameninte vreo situatie de viata. Rugaciunea sincera si credinta in miracol ne pot insoti in viata de zi cu zi, in evenimentele marunte, in relatiile cu oamenii si in micile asteptari ale vietii. Sa retinem ca miracolul este posibil, ca schimbarea unei situatii, oricat de dezastruoasa ar parea ea, poate veni si in ultima clipa. Drept spune Biblia ca ceea ce la om este imposibil, la Dumnezeu este posibil!