Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Barack Obama a anunţat săptămâna trecută revizuirea planului privind scutul antirachetă care urma să fie ridicat în Polonia şi Cehia pentru apărarea Europei. Avându-se în vedere împunsăturile din anii precedenţi pe această temă între Washington şi Moscova, la o primă vedere diplomaţia Federaţiei Ruse a ieşit învingătoare. Nu degeaba Moscova şi-a fixat ca obiectiv al spionajului său influenţarea pe orice cale a deciziei administraţiei americane.
Federaţiei Ruse i-a fost mai simplu să creeze atmosfera propice intereselor sale în Cehia şi Polonia, dar anunţul lui Obama nu face decât să arunce o pâclă deasă peste mişcările strategice ale SUA pentru orbirea curioşilor. Esenţial este faptul că Washingtonul şi-a intensificat atenţia şi efortul diplomatic, informativ, militar, ştiinţific, politic şi tehnologic înspre statele care ameninţă lumea cu rachete: Iranul şi Coreea de Nord. Robert Gates, şeful Pentagonului, a afirmat că Iranul îşi dezvoltă mult mai rapid programul rachetelor sale Shabab 3, cu rază scurtă şi medie, decât se estima în urmă cu câţiva ani. În acelaşi timp, atât Pentagonul, cât şi Casa Albă au anunţat că progresele tehnologice ale SUA fac în acest moment posibilă altă abordare a scutului antirachetă.
Şi chiar au americanii cu ce se lăuda în această privinţă. Dacă ne uităm la întregul complex dezvoltat la nivelul planetei de Washington, de la an la an capabilităţile au crescut surprinzător.
În acest moment nu mai este un secret că Forţele Aeriene americane au în dotare un avion care poate distruge cu laser rachete aflate în zbor, iar testele făcute în ultimul an au confirmat aşteptările. Apoi, tot în ultimii ani, crucişătoare, distrugătoare americane şi diferite platforme de senzori au fost integrate în programe speciale de apărare aeriană, precum Aegis. Nu în ultimul rând, a fost testată doborârea de sateliţi, iar "probele" au reuşit cu brio. Privind sistemul în ansamblu, bătălia purtată pentru instalarea radarului performant din Cehia şi a interceptoarelor din Polonia nu pare acum să fi fost altceva decât nada întinsă inteligent de SUA tuturor celor prea interesaţi de subiect. În vreme ce se negocia la sânge în jurul tuturor combinaţiilor posibile politico-economico-diplomatice care se întrezăreau de la Praga şi de la Varşovia, experţii SUA ţeseau o plasă de siguranţă peste toată lumea. Abordările geopolitice ale SUA de astăzi sunt o continuare şi o adaptare a strategiei trecutului enunţate de amiralul Alfred Mahan. Puterii maritime îi este ataşat ochiul din cer, care observă orice mişcare agresivă şi are posibilitatea de a riposta nimicitor. Senzorii navali şi rachetele de interceptare dispuse pe navele militare scapă mult mai uşor de discuţiile şi reclamaţiile diplomatice, decât bazele terestre.
Indiferent de cine este preşedinte în exerciţiu la Washington, America are grijă să parcurgă drumul său fără rătăciri care ţin de orgoliu sau de isterie, ci are în vedere doar interesul. În plină criză mondială, bugetul pentru apărare al SUA pentru anul 2010 este de 686 miliarde de dolari. Din anul 2000 şi până în 2009, acest buget a crescut exponenţial şi practic s-a dublat şi chiar mai mult de-atât. Din urmă vine China, dar aceasta abia tinde spre o sută de miliarde de dolari,
iar Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia trec, toate împreună, de două sute de miliarde de dolari. Rusia, concurentul de altă dată al SUA, n-are de unde scoate mai mult de 60 miliarde de dolari şi încearcă să stopeze avântul Washingtonului pe căile pe care le are la îndemână. O dată cu anunţul de săptămâna trecută, Barack Obama a amintit lumii care sunt regulile jocului.
Citește pe Antena3.ro
