"Welcome Yankees, go home!"

Cel mai important eveniment politic al anului pentru Romania a fost indiscutabil semnarea acordului pentru amplasarea facilitatilor militare americane.

Ani la rand ne-am chinuit sa avem o relatie privilegiata cu SUA. In tot acest timp, majoritatea analistilor erau de un scepticism incurabil, la fel cum s-a intamplat si in privinta integrarii in NATO. Putini erau dispusi sa observe semnalele importante din care se intelegea clar ca urma sa intram in Alianta. "Vom fi lasati in zona gri", "E o intelegere cu Moscova sa ramanem in sfera lor de influenta", "Vin sa ne bata pe umar, ne spun ca suntem pe drumul cel bun si apoi ne abandoneaza." Aceste afirmatii erau din cele mai vehiculate pana in preajma summitului de la Praga.

Scepticii au fost contrazisi de realitate. Scenariul se repeta la descalecarea americanilor. Cu remarcabila exceptie a lui Ion Cristoiu, care este un sceptic rational, ce accepta ideea ca trebuie discutate deschis avantajele si dezavantajele.

Din ianuarie 1990 ne tot dorim sa vina americanii. Unii spun ca au venit prea tarziu. Eu cred ca nu am facut tot ce depindea de noi sa vina mai repede. Presa, cel mai lucid sector al societatii romanesti, a criticat neincetat clasa politica pentru mii de greseli. Economia a mers cu frana de mana trasa, proprietatea am garantat-o la 13 ani dupa Revolutie, iar coruptia a devenit obsesiva. Toate acestea nu puteau trece neobservate la Washington. Au existat reticente firesti pentru o apropiere mai rapida fata de Romania.

Am auzit opinii din cele mai ciudate. Unele chiar grotesti, cum ar fi aceea ca nu putem fi apelati drept frati cu americanii daca doctor Rice nu a dormit o noapte la noi si nu a facut pipi intr-o toaleta romaneasca. Asadar, in pat si in WC sta esenta securitatii nationale a Romaniei... Absolut incredibil! Poate daca dr. Rice statea 3 zile, manca sarmale si juca perinita (dar nu semna nici un document), mioriticii sadea erau si ei satisfacuti.

Am ascultat la excelenta emisiune "Romania in direct" de la Europa FM, moderata de Robert Turcescu, niste opinii ale unor oameni simpli care m-au ingrozit prin ignoranta lor. In fapt, lumea preia opiniile celor care vad doar o Romanie Cioranica, aflata mereu pe culmile disperarii, indiferent de evolutiile palpabile.

I-am asteptat mereu pe americani sa vina. Iar acum, cand au sosit, ii tratam cu sictir, scuipam seminte si suduim: "Acu’ se vine, baaa?! Ati adus si voi macar ceva de pomana?". Ciudat popor...

Rusia nu e nici pe departe un stat democratic. E o pojghita subtire de capitalism de prada la Moscova. Oponentii generalului KGB Putin sunt expediati in puscarie in Siberia, ca pe vremea lui Stalin. Trupele de ocupatie nu vor sa le retraga de pe teritoriul unor state suverane, NATO este considerata inca un pericol (si noi suntem NATO acum, poate nu ati aflat), santajul economic pentru supunere e la ordinea zilei asupra fostelor republici sovietice.

Pana nu va fi democratie la Moscova, orice garantie suplimentara a securitatii nationale pentru noi nu poate sa fie decat binevenita. Iar acordul semnat cu SUA exact asta este.

Americanii cheltuiesc miliarde de dolari pentru securitatea mondiala de la incheierea Razboiului Rece. Poate ca in Irak au gresit, iar petrolul de acolo le asigura o compensatie. Dar masiva implicare in Balcani ce profit le-a adus? V-ati gandit vreodata ce mediu de securitate avea Romania la granita sud-vestica fara implicarea SUA? Am uitat cam repede cat de ingrijorati eram de extinderea modelului kosovar in Romania, tensionata de nationalism romanesc si fundamentalism maghiar.

Ne tanguim ca vor creste amenintarile o data cu bazele americane. Vrem doar securitate, nu si riscurile implicite asigurarii ei. Vrem doar crema, nu si coaja de la prajitura. Nu-i cinstit. Iar despre curaj, ce sa mai spunem.

Ca sa definim exact amestecatura din capul nostru, ar trebui sa scriem pe o pancarta la Babadag: "Welcome Yankees, go home!".