Zbor deasupra unui cuib de cuci

Scriu acest articol înainte de turul 2 al alegerilor prezidenţiale, pentru că... chiar nu mai contează. Băsescu? Suntem obişnuiţi cu "răul" lui de cinci ani încoace. Geoană & Co.? Ne vom obişnui, de voie, de nevoie, cu un "rău" nou..., dar totuşi vechi. Tot circul tragicomic din campanie, grotesc şi monstruos, cu "Băsescu versus Geoană" nu a arătat altceva decât halul în care noi ne-am lăsat pe noi să ajungem...

Cunosc oameni care ştiu foarte multe lucruri petrecute în culisele puterii din ultimii 20 de ani şi care, dintr-un motiv sau altul, nu vor să facă un pas în faţă şi să spună public ce ştiu. Şi nu este vorba neapărat despre informaţii care ar indica posibile fapte penale, ci mai ales despre aspecte morale.

Românii tac şi nu poartă dialoguri şi polemici despre lucrurile importante, dar se luptă între ei prin monologuri mai mult sau mai puţin isterice. Astfel, pentru a nu ştiu câta oară, românii au tras pe lângă ţintă. Nu este de mirare pentru mine că acum, după 20 de ani de la schimbarea din 1989, am ajuns unde suntem.

Se întâmplă aşa: dacă nu-ţi place nici Băsescu, dar nici Geoană şi te apuci să vorbeşti public despre asta, evident că este imposibil să vorbeşti CONCOMITENT despre amândoi. Începi cu unul, să zicem Băsescu. Nici n-apuci să aduci două argumente, că eşti imediat catalogat drept pro-Geoană. Chiar dacă apoi, terminând de vorbit despre ce nu-ţi place la Băsescu, începi, în mod egal, să spui asta şi despre Geoană, nu te mai crede nimeni. Şi orice ai spune negativ despre Geoană, vei fi suspectat că, de fapt, eşti un "pro-Geoană mascat ipocrit într-un anti-Băsescu". Este valabilă şi varianta inversă, aceea în care îţi începi expunerea de argumente cu Geoană.

Nimeni nu mai crede pe nimeni, toată lumea se suspectează şi astfel trăim într-o nebunie generală. De aceea, mulţi aleg, plini de dezgust, neutralitatea totală a neimplicării.

Şi nimeni nu pare să-şi dea seama că de această dezbinare a noastră profită din plin acest neoficial partid al puterii, aflat la conducerea ţării de 20 de ani încoace. Lor le convine de minune că noi am ajuns aşa. Probabil că aici au vrut să ne aducă, ca să se asigure că la vot nu vin decât ai lor. Şi pentru a bloca coagularea oricărui altfel de alternativă la mentalitatea asta toxică ce guvernează România de 20 de ani.

Trăim în situaţia absurdă şi tragică în care toată vânzoleala electorală a fost perfect inutilă, de fapt, pentru că am ajuns în contextul de a alege între cancer şi sida. Cancerul este de când lumea, sida a apărut prin 1984, dar ambele ucid lent. Perfect irelevant dacă va câştiga Geoană sau Băsescu: va fi acelaşi lucru pentru noi. Avem sistemul imunitar la pământ. Cu un imens spital de pacienţi, poţi face ce vrei, pentru că pacientul depinde de doctori şi asistente. Iar "personalul medical" are drept de viaţă şi de moarte asupra lui. Ştim cum reacţionează o fiinţă umană într-o asemenea situaţie. Ameninţarea morţii şi suferinţa anulează majorităţii oamenilor şi ultimele urme de demnitate a vieţii. "Zbor deasupra unui cuib de cuci".

După 20 de ani, în ţara asta, politicienii nu servesc poporul şi nu-l ascultă, ci îl manipulează în folosul lor. Trebuie să "te dai" ori cu unii, ori cu alţii, pentru "a trăi bine". Nu poţi trăi bine, pentru că pur şi simplu eşti o fiinţă umană şi există o Cartă a Drepturilor Omului şi o Constituţie. Trebuie neapărat să fii cu unii, pentru a fi împotriva celorlalţi, asta este regula sistemului impusă de ei. Cine rămâne pe dinafară are libertatea de a crăpa. Nu sunt oare democraţie şi libertate?

Am construit după 1989 o libertate nedemocratică, pentru că am intrat în tranziţie cu toate tarele noastre istorice, potenţate la maximum de perioada dictaturii ceauşiste. Dacă înainte de 1989, regimul dictatorial ne dezbina pentru a ne conduce într-un anumit fel, azi am ajuns în aceeaşi situaţie, dar prin alte metode.

Băsescu? Geoană? Nu s-a schimbat nimic. Pentru că noi n-am schimbat, în mod real, nimic în noi. Am înfrânt încă o dată. Drum bun, invalizi!