Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu argumentele in principal că a dus la creşterea căştigurilor din salarii şi că a scos la suprafaţă peste 400.000 de locuri de muncă, reprezentanţii patronatelor au incercat, la negocierile pentru strategia postaderare, să contracareze cererea sindicatelor privind abandonarea improvizării veniturilor in cotă unică şi, implicit, revenirea la impunerea progresivă pe venit.
Argumentul că introducerea cotei unice a scos la suprafaţă 400.000 de de locuri de muncă pănă atunci necontabilizate reprezintă pur şi simplu delir. Că in Romănia s-au creat realmente in plus in ultimii ani 400.000 locuri de muncă nu este chiar clar şi cu atăt mai puţin este clar dacă ar fi vorba de locuri de muncă aflate pe rol şi doar oficializate in urma introducerii cotei unice sau de locuri de muncă nou create, o dată cu creşterea economică obţinută şi care a fost generată in mare parte de investiţiile străine. Dacă perpetuarea cotei unice convine patronilor, inclusiv deci investitorilor străini, faptul se datorează reducerii o dată cu introducerea acesteia a procentului de impozitare a profiturilor, şi nu scăderii impozitului propriu-zis pe salarii. Partea impozitului propriu-zis in totalul dărilor legate de forţa de muncă era derizorie şi inainte in raport cu cea privind contribuţiile sociale. Şi evitarea plăţii contribuţiilor sociale, şi nu a impozitului pe venit era cauza evaziunii fiscale in domeniul impozitării salariilor. Scoaterea la suprafaţă spre impozitare a unui loc de muncă necontabilizat produce de fapt efecte inverse celor pretinse: pentru plata unor impozite propriu-zise mai mici (graţie cotei unice), dar care nu reprezintă mare lucru in totalul dărilor, s-ar plăti contribuţii sociale mai ridicate, care reprezintă grosul acestor dări. Tocmai acest fapt face ca doar reducerea semnificativă a contribuţiilor sociale să aibă darul de a scoate economic la suprafaţă locurile de muncă necontabilizate. A atribui acest dar cotei unice inseamnă de a-i conferi virtuţi pe care nici nu le poate avea.
Faptul că introducerea cotei unice a crescut căştigurile din salarii nu este contestat de nimeni. Problema este cu totul alta: că a făcut-o foarte mult pentru cei puţini şi foarte puţin, aproape derizoriu, pentru cei mulţi. Pe acest plan, sindicatele argumentează simplu şi convingător. Prin aplicarea cotei unice s-a adăncit decalajul dintre veniturile mari ale grupului restrăns de persoane cu salarii de peste 1.000 de lei, respectiv, veniturile mici ale celor cu salarii sub 600 de lei, care reprezintă, din păcate, 94% din totalul salariaţilor din Romănia. Graţie cotei unice, creşterea salarială din primul grup a fost de peste 600 de lei, in timp ce la cei cu venituri mici creşterea a fost de numai 4,5 lei. Acestea sunt calculele făcute de sindicate. Dl Mocanu, de la CNSRL Frăţia, aduce in atenţie şi un alt argument, de natură macroeconomică. Banii substanţial in plus de care au ajuns să beneficieze brusc cei cu venituri şi aşa mari au indus la aceştia un anumit tip consum din import, care a generat de fapt deficitul de cont curent al ţării, care in mod clar a ajuns să constituie acum cea mai gravă problemă a Romăniei.
Sunt lucruri care n-au cum să facă obiect de controversă. Faptele sunt fapte. Nu prea poate să fie justă şi acceptabilă o măsură care ii impinge pe cei mulţi pe coji de nucă, in timp ce-i trimite pe unii, puţini, pe petale de roze. Dacă scopul guvernării este de a-i avea in vedere pe cei mulţi sau şi pe cei mulţi, şi nu doar pe unii, puţini, la problema cotei unice este de reflectat! Dacă insă viziunea este că cei mulţi reprezintă doar mănă de lucru pentru prosperitatea celor puţini, nu mai este deloc de reflectat: inainte in zbor spre capitalismul primitiv! Atăta doar că, de cănd cu inglobarea in UE, măna de lucru işi poate lua şi ea zborul! La 5 lei căştiguri in plus din salariu, nu-i poţi indemna pe cei intr-o asemenea situaţie decăt să-şi ia zborul din cuibul cojilor de nuci!
