Zece pentru o Romanie deculturalizata

In sala, dar si in clasamente, nici un om de cultura! Pentru izgonirea lor din sondaje, ziaristii neaosi ar trebui sa-si arunce pixurile sau microfoanele si sa cerseasca iertare societatii astfel deculturalizate. Inaintez anevoie printr-un Bucuresti nervos si hidrocarburic, invadat vesperal de siruri nesfarsite de masini zgomotoase si indivizi grabiti inspre oriunde; o ostire de navalitori moderni par insii acestia nevropati si bolizii lor metalici. Soferii se caznesc cu indarjire sa iasa din capcana deselor ambuteiaje si suduie pietonii rasariti alandala pe carosabil. Pietonii injura si ei, cu degetul mijlociu infipt in aer, asemenea unui obelisc al vulgaritatii insinuate, amplificand paroxistic tensiunea strazii. O galceava densa, incontrolabila, a instapanit Capitala in prag de Sarbatori si nici macar frigul decembric nu e in stare s-o domoleasca.

Dinspre Palatul Regal, Ateneul Roman, luminat feeric in culorile nationale, aduce cu un cuib de zane si printi. Un cuib parasit insa de inefabilul basmic, cum aveam sa constat trist in viermuiala de politicieni, gazetari, afaceristi, sportivi si artisti bastinasi, veniti sa-i aclame pe competitorii intens tatulicizati. Privesc personajele introlocate in impresionanta cladire si remarc cu amaraciune absenta oamenilor de cultura. Absenti nu numai fizic, ci si in clasamente, cu exceptia poetului Adrian Paunescu, nimerit din greseala pe o alta lista. Doar venerabilul Balaceanu Stolnici paseste seniorial si stingher prin inghesuiala ciocoilor de termopan, precum o naluca de boier scapatat. Apar balbele organizatorice. Invitatiile sunt de doua feluri: cu locuri si fara locuri. Cei care nu se regasesc in memoria indiferenta a calculatorului se intorc bosumflati acasa si bolborosesc "dulcegarii" de post. De post de televiziune, desigur! Se strang maini, se schimba inevitabile ipocrizii, se zambeste peltic, ca la orice mondenitate, unde e de bonton sa fii zarit langa marimile efemerului timp. Se sueteaza indelung, peste grila de program. N-a sosit presedintele si, se stie, dl Basescu inseamna spectacol cu sclipici si succes de casa. Organizatorii risca adastandu-l. Risca si cu cei doi prezentatori, cam stangaci si crispati in inedita postura. Nesincronizari intre imaginile proiectate si textul rostit, semn ca ne lipsesc inca nemtii, vorba lui Arghezi. Suntem in continuare un popor rural. Dovada - Irina Loghin e vocea anului. (Ce-o zice Angela Gheorghiu?) Rural si mistuit de aleanuri nevindecate. Castiga si Florin Piersic. (Ce s-a intamplat cu Victor Rebengiuc, Marin Moraru, Marcel Iures sau Stefan Iordache ori Olga Tudorache? "N-au jucat in telenovele!", imi sopteste posac un vecin de scaun) S-a votat din inertie, cu televizorul lipit de retina, indeosebi cu OTV si REALITATEA TV. Important e sa fii vazut pe micul ecran. Des si mult. Si, musai, sa lasi oaresice dare de notorietate agramata si galagioasa prin studiourile obsedate de rating. Se iveste si primul om al tarii. Tantos si Soltic. Spectatorii se foiesc cu solemnitate si murmura a admiratie. "Margelatu" nu se dezminte si pupa adulata, mitica deja chelie basesciana, scaldata in lumina reflectoarelor. Ca la noi, in Romanica bascaliei oficiale. Desi n-a zabovit decat opt luni la Cultura, ubicua Mona Musca a umflat potul. Prima la ministri, intaia la parlamentari, a doua la politicienii "batrani"... (De ce nu sobrul Vasile Blaga sau harnicul Gheorghe Flutur?) Noroc cu sexul sau femeiesc, ca, altfel, distinsa doamna ii lua fata si "Marinelului"! Pauza de cateva minute. Transmisiune directa de la AVAS. Chipuri guvernamentale radioase si surazatoare. Romanii au vandut BCR, a mai mandra si ravnita comoara a tezaurului bancar romanesc. Au dat-o unui austriac bogat si ros de imperiale nostalgii. In sala, aplauze si felicitari. (Ma intreb involuntar, din reflex, cand va deveni afacere judiciara si aceasta atat de laudata privatizare. Aidoma celorlalte, ajunse, in functie de interesele politice ale timpului, pe masa magistratilor.) Pedantul Bogdan Baltazar isi uita rolul incredintat, marcat vizibil de ratarea recentei tranzactii. Ion Tiriac asteapta cuminte si satisfacut coronita de premiant. L-a biruit pe "Razboinicul Luminii" din Pipera. Ce daca a scapat Cupa Davis sau Wimbledonul! Sa-l bati, la simplu, pe neinfricatul guraliv dom’ Jiji, nu-i usor lucru! O cariera abia acum implinita... Casantul Chivu e in fruntea sportivilor! Asta da bascalie. E randul ziaristilor. Si-al analistilor. Norodul, ignorant si nedeprins cu fineturile terminologice, i-a incurcat rau de tot. (Unde o fi Tia Serbanescu - Dar Traian Ungureanu, Tudor Octavian si Catalin Tolontan - Ori inegalabilul Radu Cosasu?) Cristian Parvulescu e prea jos. Ca si Iosif Boda. Iar Dan Diaconescu prea sus. De acord cu triumful "dobermanului exterminator" Cristian Tudor Popescu. La ziaristi, nicidecum la analisti. Profesorul universitar Emil Constantinescu, "victima" perpetua, da cu tifla tuturor detractorilor sai si impune pe scena meschina spiritul antrenat al intelectualului de profesie. O pata de culoare in ceremonialul cenusiu si tern. Nu singura, din fericire. Incomodul Cozmin Gusa multumeste sincer mentorilor sai de inceput, Nastase si Basescu. (Prapadesc un pronostic. In viitorul apropiat, adversarul de temut al "Matrozului" va fi lunecosul Gusa.)

Romania si-a ales liderii de piata, manipulata discret sau brutal de hulitele "cercuri de interese nelegitime", ca sa-l citez pe seful statului. In sala, dar si in clasamente, nici un om de cultura! Pentru izgonirea lor din sondaje, ziaristii neaosi ar trebui sa-si arunce pixurile sau microfoanele si sa cerseasca iertare societatii astfel deculturalizate. Ceea ce n-a reusit regimul comunist - anihilarea insamantatorilor de cultura - au izbandit din plin grupurile de media postdecembriste, prin promovarea tembela si obscena a lichelelor si a smecherilor cu tupeu.

S-a innoptat de-a binelea. Gerul s-a invartosat aprig, zorindu-i pe grataragii din vecinatatea Ateneului Roman sa valvoreasca taciunii aproape stinsi. Adica, ceea ce a mai ramas din marea noastra cultura. O cultura inecata in sfera mititeilor ce se perpelesc la foc mocnit chiar in buricul Capitalei cu pretentii europene.