Ziaristi suparati si ai naibii de suparati

Cititorii au observat, desigur, ca unii ziaristi sunt foarte suparati, iar cativa, rau de tot. Parc-ar avea crampe.

Cititorii au observat, desigur, ca unii ziaristi sunt foarte suparati, iar cativa, rau de tot. Parc-ar avea crampe.

E genul de suparare care vine de la schimbarea neasteptata de nimeni a Puterii. Eu, unul, nu gandeam ca PSD-ul va cadea. Si nu fiindca poporul n-ar fi avut, cum se spune, vointa politica. Dorinta e una si situatia e alta. Nu cred sa existe in toata mass-media un singur om care sa fi fost convins de prabusirea iminenta a PSD-ului. Presa, ca si Opozitia, s-a aflat vreme de patru ani intr-un soi de resemnare pozitiva. Mai ales ca aveam multa mass-media si putina Opozitie.

Multi ziaristi sunt extrem de iritati, deoarece realizeaza, in sfarsit, ce au pierdut prin rotatia indelung neasteptata la guvernare a unei Opozitii care s-a definit cu adevarat abia dupa ce PSD-ul a pierdut alegerile. In Romania - se putea altfel? - am avut un pierzator, nu insa si un castigator. Castigatorul abia acum are un nume, de 67%, si el se cheama Basescu.

Puterea orienteaza presa asemeni unui magnet. O orienteaza si o dezorienteaza. Mai ales ca era gata orientata pentru inca patru ani. Nu spun ca ziaristii, care-s acum foarte iritati si se manifesta in public fara masura, ar fi avut simpatii PSD marcate. Orientarea presupune niste interese, nu neaparat si iubire. Tulburarea apelor in Finante si implicit in finantari a innebunit multe publicatii. I-a naucit pe patroni si pe oamenii acestora din PSD. Unele mai apar in virtutea inertiei, altele s-au dat peste cap. Putini stiu ca in Bucuresti se tiparesc 25 de cotidiene. Si toate vor cititori fideli. Or, schimbarea Puterii i-a modificat pe dinauntru si pe cititori. Le-a primenit privirea, intelegerea si orientarea. Cei mai nervosi dintre confrati isi tradeaza supararile mai mult decat ar fi prudent. Cauza e ca li s-a micsorat credibilitatea, prin relatie cu reactia ambigua la schimbarea Puterii.

A naibii schimbare, schimba tot! Mie, sincer vorbind, ar trebui sa nu-mi pese. Numai ca sunt prea multi suparatii pe soarta din presa, ca sa nu simt o anume presiune. Ca si cum ar urma ceva foarte rau, cand, de fapt, ce urmeaza pentru mass-media e de bine. Slava Domnului, avem despre ce scrie! Iar cititorii au ce citi. Avem un belsug de subiecte. Chiar si supararea masiva a unor ziaristi e subiect, pentru ca ea arata cum se indreapta PSD-ul spre un totalitarism luminat cu baza fatalista. Acum, fiindca la dupa 15 ani de armistitii, a intrat si PSD-ul in Revolutie, imi dau seama ce-ar fi fost inca patru ani de Iliescu-PSD. Ciudat cat poate sa semene supararea lui Ion Iliescu-senator cu a confratilor care-i comenteaza ingandurati supararea. Cauza e una, efectele, cum vede fiecare, imprastiate. Cat despre Basescu, nu firea omului e aceea care ma indeamna sa cred ca ne vom bucura de o mare curatenie, cat locul de pe scara unde a ajuns Basescu. Mai sus, nu are pe cine sa darame. Nu-i mai ramane decat sa darame in jos. Iar in jos, are pe cine-si astampara nevoia genetica de a conduce prin dezbinare. Nici n-ar fi o noutate ide-ologica. De cand e lumea, asa s-a intrupat progresul, conform cu principiul: Dezbina si stapaneste!

Intrebarea e: cat timp vor mai sta suparati ziaristii ramasi fara un vizavi bine conturat cu Puterea? Raspunsul e simplu: Habar n-am. Macar atata lucru sa ne fi adus democratia, sa nu mai fim suparati impreuna cu colectivul de oameni ai muncii. Sa fim liberi si personali nu numai in satisfactii, ci si in suparari.