Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CIORNE
Domnul Traian Băsescu s-a supărat iar pe presă. De când e la putere, adică de vreo optsprezece ani, s-a tot supărat. Uneori, când presa i-a fost de folos, s-a prefăcut că o iubeşte. Azi nu se mai chinuieşte să mintă că nu o urăşte. În curând vom avea, ca-n Rusia lui Putin, ziarişti strategici validaţi de o comisie specială alcătuită la Cotroceni. "Fătucele" lui Cristoiu, cele care au orgasm instantaneu când pronunţă numele lui Traian Băsescu, vor fi modele pe care va trebui să le urmeze toată presa. Comisia de validare de la Cotroceni, care va funcţiona în paralel cu comisia de întemniţat miniştri, va stabili cu precizia juriilor de miss dimensiunile corporale ale talentului, temele abordate.
Domnul Traian Băsescu s-a supărat iar pe presă. De când e la putere, adică de vreo optsprezece ani, s-a tot supărat. Uneori, când presa i-a fost de folos, s-a prefăcut că o iubeşte. Azi nu se mai chinuieşte să mintă că nu o urăşte. În curând vom avea, ca-n Rusia lui Putin, ziarişti strategici validaţi de o comisie specială alcătuită la Cotroceni. "Fătucele" lui Cristoiu, cele care au orgasm instantaneu când pronunţă numele lui Traian Băsescu, vor fi modele pe care va trebui să le urmeze toată presa. Comisia de validare de la Cotroceni, care va funcţiona în paralel cu comisia de întemniţat miniştri, va stabili cu precizia juriilor de miss dimensiunile corporale ale talentului, temele abordate.
CIORNE
Mimica politică a preşedintelui României, mereu schimbătoare, cunoaşte şi o constantă. Râde, surâde, plânge, boceşte, se crispează pe dedesubt pentru ca deasupra să tencuiască o jovialitate care, pentru cei care îl cunosc, ucide. Oricâte farduri şi peruci ar schimba, deschizând şi trântind sertarele uriaşei sale garderobe de măşti, un amănunt rămâne ca o obsesie şi o boală: presa. Presa. Presa. Presa. De ce presa? Traian Băsescu, el singur, a reuşit ceea ce nu a reuşit nici Stalin: să ucidă un partid istoric, PNŢCD. Traian Băsescu sapă vârtos la temeliile adânci ale liberalilor care nu o dată dau semne că se clatină, şi asta pentru că au fost (a se vedea aripa Stolojan) şi mai sunt penetraţi de neliberali. Ce mai rămâne de atacat? Care-i mai sunt duşmanii valizi, cei care încercă şi uneori reuşesc să-i dezvelească chipul hâd? Ziariştii. De aici constanţa atacurilor. De pe soclul de trimis al lui Dumnezeu, de pe piedestalul încă uriaşei şi nemeritatei sale iubiri populare arată spre presa ticăloasă. Ziaristul-tonomat, ziaristul-mercenar, ziaristul lipsit de morală. Care e averea ziaristului? Pixul şi credibilitatea. Suportul moral al demersului său zilnic de "argat al opiniei publice" (l-am citat pe Arghezi). Nu-i poţi lua leafa (de cele mai multe ori de mizerie), nu-i poţi pune sechestru pe bunuri. N-are. Pune-i la îndoială însă morala, credinţa în scrisul său. Un ziarist moare în clipa în care nu-l mai crede nimeni, iar Traian Băsescu încearcă să distrugă presa prin această armă otrăvită.
În Rusia lui Putin, ziariştii sunt ucişi de-adevăratelea lucrându-se direct la beregată. Mai ieri unul a fost găsit împuşcat în frunte, iar altul a fost găsit strangulat în apartamentul său din Moscova. Ambii incomodau marile averi adunate de apropiaţii preşedintelui preschimbat în premier. Azi, luni, când scriu la Sângeru aceste rânduri, am auzit la revista presei făcută de Radu Cazan o ştire cutremurătoare şi ridicolă totodată. Puterea de la Kremlin prin Duma de Stat a dat ucaz de neatingere a domeniilor strategice cum ar fi armele atomice, minereurile, serviciile secrete. Cu alte cuvinte nu poţi privatiza urmaşul KGB-ului. Ştiam că zăcămintele de uraniu sunt strategice, dar, că presa este domeniu strategic, zău dacă mi-a trecut vreodată prin minte. Presa centrală, în variantele ei scrisă, audio şi audio-vizuală, trebuie musai controlată de stat. Nu doar radioul public, nu doar televiziunea publică, ci orice mijloc media de largă respiraţie trebuie să stea sub genunchiul Moscovei. Dumnezeule mare, în Rusia lui Putin, modelul nu doar de calviţie al lui Băsescu, presa a devenit domeniu strategic. Cine va decide asupra ei? Mogulii? Da, dar mogulii de sub comanda lui Putin. Ziarist de succes? Da, dar cu o prestaţie controlată şi dosar de cadre.
Domnul Traian Băsescu s-a supărat iar pe presă. De când e la putere, adică de vreo optsprezece ani, s-a tot supărat. Uneori, când presa i-a fost de folos, s-a prefăcut că o iubeşte. Azi nu se mai chinuieşte să mintă că nu o urăşte. În curând vom avea, ca-n Rusia lui Putin, ziarişti strategici validaţi de o comisie specială alcătuită la Cotroceni. "Fătucele" lui Cristoiu, cele care au orgasm instantaneu când pronunţă numele lui Traian Băsescu, vor fi modele pe care va trebui să le urmeze toată presa. Comisia de validare de la Cotroceni, care va funcţiona în paralel cu comisia de întemniţat miniştri, va stabili cu precizia juriilor de miss dimensiunile corporale ale talentului, temele abordate. Vor fi atribuite legitimaţii tip iscălite de domnişoara Elena Băsescu, devenită între timp ministrul academiei şi uniunilor de creaţie. Pe legitimaţie va scrie nu ziarist, ci "pedelist însărcinat cu scrisul". Pe colţ, mare, poza lui Traian Băsescu, iar în subsol, mic, numele pedelistului din presă. Ziaristele care nu rezonează la numele Traian Băsescu vor fi trimise batante în Italia, iar toţi cristoii, cristiantudorpopeştii şi nistoreştii vor fi reeducaţi la căpşuni în Spania. Gabi Firea va fi trimisă la cratiţă, iar Gâdea la Canal. Vor fi acceptaţi în redacţii ca uşieri şi femei de serviciu abia după ce se va dovedi limpede că se căiesc şi vor rosti seară de seară în camerele lor de culcare, împânzite cu microfoane, rugăciuni cu Traian Băsescu. Presa nu mai poate fi lăsată de capul ei. Gata. Ea va sta cuminte, alături de butonul nuclear şi de lada cu Johnny Walker, la dispoziţia Marinarului Providenţial.
P.S. Un prieten, şef al unui ziar local, m-a strâns discret de mână. Eram la o recepţie în Bucureşti. Bravo, zice el, îmi place cum i-o zici lui Băsescu. Dar de ce vorbeşti în şoaptă, zic, nu te aude nimeni. Ce ştii tu cum e la ţară!, a răspuns el amar şi s-a îndepărtat uitându-se speriat în toate părţile. Nu-i prima oară când aud că presa locală e, cel mai adesea, încălecată politic, iar ziaristul, înspăimântat cu parul şi lopata pe spinare, a pierdut de mult iluzia libertăţii.
Mimica politică a preşedintelui României, mereu schimbătoare, cunoaşte şi o constantă. Râde, surâde, plânge, boceşte, se crispează pe dedesubt pentru ca deasupra să tencuiască o jovialitate care, pentru cei care îl cunosc, ucide. Oricâte farduri şi peruci ar schimba, deschizând şi trântind sertarele uriaşei sale garderobe de măşti, un amănunt rămâne ca o obsesie şi o boală: presa. Presa. Presa. Presa. De ce presa? Traian Băsescu, el singur, a reuşit ceea ce nu a reuşit nici Stalin: să ucidă un partid istoric, PNŢCD. Traian Băsescu sapă vârtos la temeliile adânci ale liberalilor care nu o dată dau semne că se clatină, şi asta pentru că au fost (a se vedea aripa Stolojan) şi mai sunt penetraţi de neliberali. Ce mai rămâne de atacat? Care-i mai sunt duşmanii valizi, cei care încercă şi uneori reuşesc să-i dezvelească chipul hâd? Ziariştii. De aici constanţa atacurilor. De pe soclul de trimis al lui Dumnezeu, de pe piedestalul încă uriaşei şi nemeritatei sale iubiri populare arată spre presa ticăloasă. Ziaristul-tonomat, ziaristul-mercenar, ziaristul lipsit de morală. Care e averea ziaristului? Pixul şi credibilitatea. Suportul moral al demersului său zilnic de "argat al opiniei publice" (l-am citat pe Arghezi). Nu-i poţi lua leafa (de cele mai multe ori de mizerie), nu-i poţi pune sechestru pe bunuri. N-are. Pune-i la îndoială însă morala, credinţa în scrisul său. Un ziarist moare în clipa în care nu-l mai crede nimeni, iar Traian Băsescu încearcă să distrugă presa prin această armă otrăvită.
În Rusia lui Putin, ziariştii sunt ucişi de-adevăratelea lucrându-se direct la beregată. Mai ieri unul a fost găsit împuşcat în frunte, iar altul a fost găsit strangulat în apartamentul său din Moscova. Ambii incomodau marile averi adunate de apropiaţii preşedintelui preschimbat în premier. Azi, luni, când scriu la Sângeru aceste rânduri, am auzit la revista presei făcută de Radu Cazan o ştire cutremurătoare şi ridicolă totodată. Puterea de la Kremlin prin Duma de Stat a dat ucaz de neatingere a domeniilor strategice cum ar fi armele atomice, minereurile, serviciile secrete. Cu alte cuvinte nu poţi privatiza urmaşul KGB-ului. Ştiam că zăcămintele de uraniu sunt strategice, dar, că presa este domeniu strategic, zău dacă mi-a trecut vreodată prin minte. Presa centrală, în variantele ei scrisă, audio şi audio-vizuală, trebuie musai controlată de stat. Nu doar radioul public, nu doar televiziunea publică, ci orice mijloc media de largă respiraţie trebuie să stea sub genunchiul Moscovei. Dumnezeule mare, în Rusia lui Putin, modelul nu doar de calviţie al lui Băsescu, presa a devenit domeniu strategic. Cine va decide asupra ei? Mogulii? Da, dar mogulii de sub comanda lui Putin. Ziarist de succes? Da, dar cu o prestaţie controlată şi dosar de cadre.
Domnul Traian Băsescu s-a supărat iar pe presă. De când e la putere, adică de vreo optsprezece ani, s-a tot supărat. Uneori, când presa i-a fost de folos, s-a prefăcut că o iubeşte. Azi nu se mai chinuieşte să mintă că nu o urăşte. În curând vom avea, ca-n Rusia lui Putin, ziarişti strategici validaţi de o comisie specială alcătuită la Cotroceni. "Fătucele" lui Cristoiu, cele care au orgasm instantaneu când pronunţă numele lui Traian Băsescu, vor fi modele pe care va trebui să le urmeze toată presa. Comisia de validare de la Cotroceni, care va funcţiona în paralel cu comisia de întemniţat miniştri, va stabili cu precizia juriilor de miss dimensiunile corporale ale talentului, temele abordate. Vor fi atribuite legitimaţii tip iscălite de domnişoara Elena Băsescu, devenită între timp ministrul academiei şi uniunilor de creaţie. Pe legitimaţie va scrie nu ziarist, ci "pedelist însărcinat cu scrisul". Pe colţ, mare, poza lui Traian Băsescu, iar în subsol, mic, numele pedelistului din presă. Ziaristele care nu rezonează la numele Traian Băsescu vor fi trimise batante în Italia, iar toţi cristoii, cristiantudorpopeştii şi nistoreştii vor fi reeducaţi la căpşuni în Spania. Gabi Firea va fi trimisă la cratiţă, iar Gâdea la Canal. Vor fi acceptaţi în redacţii ca uşieri şi femei de serviciu abia după ce se va dovedi limpede că se căiesc şi vor rosti seară de seară în camerele lor de culcare, împânzite cu microfoane, rugăciuni cu Traian Băsescu. Presa nu mai poate fi lăsată de capul ei. Gata. Ea va sta cuminte, alături de butonul nuclear şi de lada cu Johnny Walker, la dispoziţia Marinarului Providenţial.
P.S. Un prieten, şef al unui ziar local, m-a strâns discret de mână. Eram la o recepţie în Bucureşti. Bravo, zice el, îmi place cum i-o zici lui Băsescu. Dar de ce vorbeşti în şoaptă, zic, nu te aude nimeni. Ce ştii tu cum e la ţară!, a răspuns el amar şi s-a îndepărtat uitându-se speriat în toate părţile. Nu-i prima oară când aud că presa locală e, cel mai adesea, încălecată politic, iar ziaristul, înspăimântat cu parul şi lopata pe spinare, a pierdut de mult iluzia libertăţii.
Citește pe Antena3.ro
