Zilnic, 24 de ore de ura

"Noi nu suntem guvernati astazi nici de liberali si nici de democrati. Ne conduc antipesedistii. Aceasta e singura trasatura ideologica a celor doua partide si singura idee care mai uneste inca Alianta Oranj. Luptand cu PSD-ul te speli de pacate si devii moral, asa cum odinioara deveneai curat prin hagialacuri si danii. Basescu si compania nu au nimic de construit, nici macar un kilometru de autostrada"

In istoria politicii, democratia mimata e o dictatura nemarturisita si atat. Uneori, din motive freudiene, dictatorii sunt timizi. Alteori, vremurile se schimba si dictaturile nu mai sunt la moda. Trebuie revopsite, cum revopsesti o pereche de pantaloni ponositi, dar de care nu te mai poti desparti. Fac parte din fiinta ta, din felul tau de a fi.

Dupa razboi, biblia dictaturii o reprezinta cartea lui Orwell, "1984" (scrisa in 1948!). Acolo, orice om pe care democratia il jeneaza si nu indrazneste sa spuna acest lucru pe sleau poate gasi un model convenabil de asezare a societatii. In lumea lui Orwell totul e economic, totul exista in stadiu suficient si atat. Nu e timp si nici loc pentru excese. Trei grupari politice fac si desfac mereu aliante, taberele se schimba mereu, dinamic, puterea ramane aceeasi. Exista un conducator clar, Fratele cel Mare, si un inamic clar, Emmanuel Goldstein, caruia televiziunea ii dedica in fiecare zi "Doua minute de ura". Atat.

Orice dictatura care se respecta are nevoie insa de legitimitate. Iar legitimitatea se obtine in doua feluri: rescrierea istoriei si definirea unui inamic, a unei primejdii de care poporul trebuie aparat. Pentru ca dictatorul, de iure sau de facto, are puterea de la popor, nu e de capul lui! Ceausescu a consumat kilometri de pelicula si paduri de hartie ca sa ne convinga de genealogia lui politica venita dinspre Burebista. A rescris istoria din cinci in cinci ani, rascoalele si insurectiile deveneau revolutii, statul centralizat dac avea data fixa de infiintare, ca si cum ar fi aparut printr-un decret, eroii urcau si coborau in ierarhiile oficiale la fel cum urca azi pretul petrolului la bursa. Dictatura avea nevoie de o istorie care sa o legitimeze si care sa fie, in acelasi timp, demna de ea.

Traian Basescu e un dictator (inca) timid intr-o lume in care dictatura nu mai e la moda. Un statut tragic, trebuie sa recunoastem. Dar si unul usor de diagnosticat. Traian Basescu rescrie istoria. In decembrie 2004, PSD a castigat alegerile parlamentare.

Astazi, Basescu sau Boc spun, fara jena, ca PSD-ul le-ar fi pierdut. Chiar se cauta cauzele acelei "infrangeri". Pentru ca Traian Basescu, sfidand spiritul Constitutiei, a format, in cele din urma, o coalitie de guvernamant "imorala". Asta e calificativul dat de el. Imoralitatea acestei constructii este de esenta. Si totusi, Basescu continua sa construiasca pe aceasta baza. "Solutia imorala" e chemata acum sa schimbe legile in asa fel incat opozitia sa piarda posturile de conducere pe care le are la nivel central sau local. Aceste posturi sunt rezultatul unor alegeri democratice, locale sau parlamentare. Schimbarea despre care vorbim nesocoteste, de fapt, votul democratic. Incalcand democratia, solutia imorala se poate moraliza? Da, spune Traian Basescu. Pentru ca el nu rescrie numai istoria, are in buzunarul de la piept si inamicul necesar: PSD.

Noi nu suntem guvernati astazi nici de liberali si nici de democrati. Ne conduc antipesedistii. Aceasta e singura trasatura ideologica a celor doua partide si singura idee care mai uneste inca Alianta Oranj. Luptand cu PSD-ul te speli de pacate si devii moral, asa cum odinioara deveneai curat prin hagialacuri si danii. Basescu si compania nu au nimic de construit, nici macar un kilometru de autostrada. Legitimitatea lor esentiala este suta la suta negativa: ei au meritul unic de a nu fi pesedisti.

Agitand steagul luptei contra asa-zisului "partid-stat", ne apropiem cu viteza de situatia "omului-stat". Mimam, deja, democratia. Nu indraznim sa ne marturisim dictatura. Orwell era bland. La televiziunea noastra, ura oranj se dezlantuie deja din ora in ora.

P.S. Are legatura cu subiectul: Traian Basescu a definit intre doua vizite la restaurant dusmanul: vamesii. Cateva zile mai tarziu, ministerul domnului Blaga a atacat frontierele din interior si a operat numeroase arestari. Era vorba despre politisti de frontiera. Dar, a doua zi, au aparut ca vamesi. Asa hotarase in ajun Fratele cel Mare.