Ultimele săptămâni, după tragedia din Colectiv și atentatele din Paris, după asediul din Bruxelles și avioanele întoarse la sol de prin întreaga lume, după bombardamentele din Siria și cutremurele din Grecia, ar trebui probabil să ne învețe, mai mult decât de obicei, că lumea se schimbă în fiecare zi. Că ceva mai mic sau mai mare, despre care aflăm sau nu, va conta poate în viitorul nostru apropiat. Că un copil născut astăzi, printr-o suburbie să zicem belgiană, va planifica peste 20 de ani o serie de atentate în care poate vor muri oameni. Sau poate același copil, născut astăzi într-o suburbie să zicem belgiană, va construi o școală pentru alți copii orfani din Africa. Pentru că fiecare zi e una care poate schimba lumea. Și depinde doar de noi ca ea să se schimbe așa cum vrem. Vorbim des și cu emfază despre doctrine, despre religii, despre programe, proiecte și integrare. Vorbim despre comunități, nu mai vorbim despre oameni. Oameni cu nume, istorie, trecut și ceva care la un moment dat îi transformă în aceste mașini de ucis. Poate dacă am vorbi mai des despre oameni, cu nume și prenume, n-am mai ajunge să numărăm cadavre pe Champs Elysees sau la concerte rock. Pentru că oamenii nu sunt cifre. Și poate, dacă îi tratăm ca atare, dacă ne tratăm unii pe alții ca atare, schimbăm ceva în fiecare zi. În bine, căci în rău e simplu, se întâmplă, din păcate, de la sine.