Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
N-am știut până acum că există o ”Zi Internațională a Fericirii” și-i sărbătorită la 20 martie, nu știu nici dacă a fost sărbătorită până acum. N-am știut nici că azi este și Ziua Apei! Poate că e și ziua noastră, e și ”ziua zilei” și spun asta fiindcă ziua va crește de acum încolo, ziua va bate noaptea, cel puțin în mediul nostru fizic de existență. Mă gândesc însă că fericirea depinde de frumusețea ”zilelor” noastre interioare, că nu-i suficient să avem zile lungi și presărate cu valuri mângâietoare de soare cosmic, cât mai degrabă să avem zile lungi în noi și nopțile noastre lăuntrice să fie tot mai scurte. Să ne potolim setea de fericire cu un anume fel de a gândi și a fi, care desăvârșește primăvara lăuntrică și ne stinge nemărginita sete de iubire. ”Nu succesul este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului”, spunea un filozof și misionar medical, laureat al Premiului Nobel Pentru Pace, Albert Schweitzer. Adică, nu vei fi fericit având succes, ci vei avea succes dacă ești deja fericit, iată ce idee interesantă. Dar noi trăim de parcă lucrurile ar sta invers, noi credem că vom fi fericiți după ce ni se vor împlini dorințele, visele, după... și după...Noi credem că vom fi fericiți când vom întâlni o altă persoană care să ne iubească, dar nu observăm că există pe lângă noi oameni care ne iubesc și oameni care ne-au iubit cândva, dar – pentru că noi nu aveam același elan lăuntric, fericirea nu ne-a intrat în ”casă”. Cât suntem de iubiți contează, dar nu atât de mult cât contează să simțim în noi dulcele sălbatic al propriei iubiri. Suntem fericiți când – la fel ca pomii – ne îmbrăcăm cu propriile flori. Dacă ești un pom uscat, degeaba ar sta lângă tine mii de pomi înfloriți, căci florile lor nu te vor ajuta niciodată să fii viu și să ai florile tale.
Fericirea interioară e rădăcina succesului nostru, iată! Pentru ca noi să gustăm această idee și s-o aducem în practică avem nevoie să ne restăm mintea, comportamentul și atitudinea, dacă nu cumva și acțiunile. Să fim mai întâi fericiți, dar cum să facem asta? Cum să fim fericiți dacă atât de multe lucruri ne fac nefericiți(așa ne spune mintea) şi ne justifică așa apatia, tristețea, dezgustul, suferința, furia sau cine știe ce alte trăiri, care numai fericite nu se pot numi? Cum să fim fericiți dacă persoana pe care o iubim nu ne iubește, dacă ceea ce visăm e ca Fata Morgana, alunecoasă și eterică, stând mereu cu un pas înaintea noastră, parcă doar s-o vedem, dar niciodată să n-o putem atinge? Cum să fim fericiți dacă nu avem lucruri, bani, prestigiu etc? Cum să fim fericiți când lumea se zbate în mizerie, în sărăcie, în neliniște, în război, în boală? Oare nu-i o dovadă de egoism să fim fericiți, nu cumva suferința noastră pentru umanitate e o formă de iubire, cum ne spun mulți filozofi, mai degrabă jucători printre idei și cu ele, decât căutători ai unor soluții reale pentru vindecarea sufletului și a minții omenești? Sub această formă de iubire nu stă ascunsă oare incapacitatea noastră de a fi fericiți și neânțelegera faptului că nefericiți fiind nu ajutăm pe nimeni?
Și-aș spune ”da”, , avem nevoie să fim egoiști, dacă a fi fericit înseamnă a fi egoist. În realitate, nefericirea ne face egoiști, frustrarea, frica, tensiunea interioară, furia, toate armele Egoului stau ascunse și gata de atac sub umbrelele uriașe ale suferinței, iar din aceste stări nu poți dărui mare lucru . Fericirea e starea oricărui moment prezent, dar mintea ne ascunde acest adevăr, căci îşi extrage otrăvurile din călătoria continuă pe care o face în trecut, în viitor sau în alt loc decât în acela în care eşti acum. Să fii fericit fiindcă te-ai trezit și astăzi, fiindcă poți merge, poți vorbi, poți visa, poți simți, poți avea un gând și poți alege gândul tău. Să te bucuri poți pentru orice. Pentru că plouă, pentru că înfloresc pomii, pentru că-s nori, pentru că vezi și poți mângâia; din aceste bucurii ale existenței se hrănește sufletul fericit și din fericirea lui se revarsă apoi frumusețea caracterului, a comportamentului și a faptelor care clădesc succesul. Și dacă nu ești interesat de succes, el te urmează ca umbra când e primăvară în tine și când ziua ta interioară e mai lungă decât noaptea. Fericirea e o stare a existenței, e starea florilor, a gâzelor, a soarelui, a copiilor și ar putea fi și starea noastră dacă am prețui fiecare zâmbet pe care un alt om ni-l dăruiește dincolo de orice datorie sau obligație. Dacă am spune - la fel ca Einstein – ”mulțumesc” de o sută de ori pe zi, s-ar putea să înțelegm că geniile au creat marile lor capodopere în perioadele în care au fost fericiți și că simpla recunoștință, simpla bucurie pentru micile lucruri ce ne apar în cale zi de zi sunt cheia fericirii noastre!
Citește pe Antena3.ro
