Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Familiei la 15 mai, anul acesta, va coincide cu cea mai intensă perioada a campaniei electorale europene. Dat fiind faptul că familia este cea care deţine soluţia la problema demografică, ar trebui ca politicile în favoarea familiei să facă atât obiectul dezbaterilor publice, cât şi al angajamentelor majore ale noului Parlament European.
Rodi Kratsa
Vicepreşedinte al Parlamentului European
Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Familiei la 15 mai, anul acesta, va coincide cu cea mai intensă perioada a campaniei electorale europene. Dat fiind faptul că familia este cea care deţine soluţia la problema demografică, ar trebui ca politicile în favoarea familiei să facă atât obiectul dezbaterilor publice, cât şi al angajamentelor majore ale noului Parlament European.
Pe scurt, am putea să definim provocările demografice în Europa după cum urmează: durata vieţii mai lungă, natalitatea scăzută, scăderea şi îmbătrânirea populaţiei. Aceste tendinţe vor pune la încercare viabilitatea modelului nostru social, deoarece în Europa nu vor mai fi patru persoane care vor munci pentru fiecare persoană în vârstă, ci va exista o proporţie de unu la unu. Dacă la acest scenariu adaugăm criza economică actuală, atunci cum vom putea salva modelul social european?
Când ne referim la un astfel de model, ar trebui să ţinem cont de diferenţele dintre sistemele sociale naţionale. Şi totusi putem identifica o moştenire socială europeană, bazată pe principiile "statului de bunăstare": este un stat bazat pe egalitate şi solidaritate, care aspiră la echilibrarea necesităţilor sociale şi financiare. UE a consolidat acest model prin promovarea solidarităţii şi coeziunii între regiuni şi prin coordonarea politicilor naţionale în acest domeniu.
În zilele noastre, acest model este confruntat nu numai cu tendinţe demografice defavorabile, dar şi cu globalizarea şi cu criza economică. Cum se poate adapta Europa socială la aceste noi realităţi? Reforma sistemului social este absolut necesară, iar mai multe ţări membre au şi început aceste reforme. Cu toate acestea, ar trebui să păstrăm valorile esenţiale care sunt asociate cu modelul social: egalitate, solidaritate, redistribuire, nediscriminare, coeziune socială şi economică.
Dar cum putem păstra aceste valori în condiţiile în care criza actuală exercită o mare presiune pe finanţele publice? Această criză ar putea să-i facă pe unii lideri sau chiar cetăţeni să creadă că ar trebui să abandonăm pur şi simplu obiectivul de a asigura locuri de muncă pentru femei, de a reduce diferenţele salariale între femei şi bărbaţi şi facilităţile de îngrijire a copiilor, aşa cum se stipulează în Strategia de la Lisabona (Strategia europeană pentru creştere economică, crearea locurilor de muncă şi competitivitate). Dimpotrivă: tocmai din cauza crizei trebuie să atingem aceste obiective, astfel încât să oferim femeilor mijloacele necesare armonizării vieţii profesionale cu viaţa de familie. Iar noi cunoaştem foarte bine rezultatele binefăcătoare ale unei astfel de politici asupra tendinţelor demografice: ele sunt evidente în succesele pe care Franţa şi ţările Scandinave le-au obţinut în combaterea scăderii natalităţii.
Natalitatea scăzută reflecta reacţia femeilor la condiţiile socio-economice în societăţile noastre şi nicidecum "prăbuşirea familiei". Conform mai multor sondaje, numărul copiilor doriţi corespunde foarte rar numărului real al copiilor născuţi într-o familie. Altfel spus, dorinţa de a avea copii nu poate fi îndeplinită din cauza obstacolelor financiare or sociale. Trebuie neapărat să îndepărtăm barierele sociale şi de pe piaţa muncii, astfel încât să se creeze un climat favorabil naşterii copiilor prin intermediul unor politici de "asistenţă familială", care are ca scop să reconcilieze viaţa profesională cu viaţa de familie. Trebuie ca sistemele de taxare şi de asigurări sociale să fie armonizate, astfel încât să ajute familiile numeroase, nicidecum să fie neutre. Crearea de facilităţi suficiente de îngrijirea copilului este de asemenea foarte importantă. De aceea, trebuie să le reamintim Statelor Membre ale UE că au promis că în anul 2010 să creeze astfel de condiţii pentru 90% din copii începând de la vârsta de 3 ani şi până la vârsta şcolarizării.
Majoritatea aspectelor legate de dezbaterea pe tema demografică şi protecţia familiei ţin de responsabilitatea Statelor Membre. Cu toate acestea, sinergiile cu politicile europene sunt evidente; de aceea, măsurile de încurajare a dezvoltării familiei ar putea fi coordonate la nivel european. Partenerii sociali trebuie de asemenea să adapteze politicile lor sociale la noile realităţi. Dar, în afară de criteriul politic şi economic, trebuie să depăşim stereotipurile legate de gen, care încă există în societăţile noastre. Atitudinea faţă de crearea de locuri de muncă pentru femei şi concediu parental este grăitoare: în anumite ţări europene, mamele care lucrează sunt considerate "mame rele", iar taţii care beneficiază de concediu parental sunt percepuţi ca "angajaţi răi". Dimpotrivă, în ţările nordice, taţii care nu folosesc concediul parental sunt consideraţi "taţi răi".
În vederea viitoarelor alegeri europene, ambiţia noastră politică este de a răspunde cu o atitudine proactivă la fenomenul îmbătrânirii populaţiei în Europa. Este adevărat că obiectivele Strategiei de la Lisabona sunt foarte ambiţioase, dar în acelaşi timp indispensabile în abordarea provocărilor demografice. Trebuie să combatem diferenţele salariale bazate pe gen, creare de suficiente condiţii pentru îngrijirea copiilor şi adoptarea măsurilor necesare reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie.
Soluţia la provocările demografice nu constă în renunţarea la scopurile şi valorile noastre sociale, ci în adaptarea politicilor noastre la nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor europeni. În zilele noastre, familiile europene au nevoie de întreaga noastră atenţie: pe bună dreptate, deoarece ele sunt acelea care au viitorul Europei în mâinile lor.
