Zvonul, politicienii și procurorii

 Aseară, într-o intervenție la postul România TV, Victor Ciutacu l-a întrebat pe președintele PSD, Liviu Dragnea, care era invitat al unei emisiuni difuzate la o oră de maximă audiență,  dacă are cunoștință că ,,se pregătește o arestare spectaculoasă a unui personaj din PSD , care va influența major alegerile’’.Revenind cu precizarea că este vorba despre o ,,eventuală citare de ultimă oră a președintelui (Ion) Iliescu în dosarul revoluției’’. Informație șocantă la care Liviu Dragnea a răspuns simplu și concis că ,,speră să nu fie așa’’ pentru că,,speră ca aceste alegeri să fie libere’’.

 Au trecut mai multe ceasuri de când informația lansată în spațiul mediatic a devenit publică, dar ea nu a fost confirmată , încă, pe nici-un canal oficial. Dar, fapt semnificativ, nici nu a fost infirmată! Cu toate acestea și tocmai pentru că îl cunosc pe Victor Ciutacu de ceva vreme și îl apreciez pentru probitatea, buna credință,ca și pentru rigoarea afirmațiilor sale, încep să cred că  nu poate fi vorba doar de o ,,fumigenă’’, adică de o informație lansată doar de dragul creșterii audienței postului respectiv.

 În plus, știu și eu la fel de bine, ca orice om de bună credință, că a intrat în practica procurorilor ca, mai ales în preajma unor evenimente care ar putea aduce răsturnarea establishment-ului existent, să scoată din sertarele în care zăceau în adormire anumite dosare. Mai precis anumite dosare în care sunt nominalizate anumite personaje publice. La rândul lor, acestea putând fi implicate în procese cu un foarte puternic impact public Procese în care sentințele pronunțate, chiar dacă nu sunt definitive și irevocabile, ar putea să tragă în jos partidele din care respectivele personalități fac parte. Iar dacă ne gândim la faptul că, în pofida unor mai vechi sau mai noi încercări de a-l elimina din ecuație, Ion Iliescu rămâne figură emblematică a PSD, partid la construcția și afirmarea căruia a avut un rol determinant, atunci ipoteza lansată de către Victor Ciutacu trebuie să ne pună cât se poate de serios pe gânduri.

 Depășind,acum, stadiul receptării emoționale a știrii, putem trece la o recapitulare a principalelor circumstanțe în care aceasta ar avea șanse să nu fie numai o ipoteză sau doar un simplu zvon. Astfel, este cunoscut faptul că, dată fiind tărăgănarea  inadmisibilă a soluționării dosarului (sau a dosarelor) Revoluției din decembrie 1989, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicat României mai multe sancțiuni cerând să le finalizeze efectiv. Așa după cum este la fel de adevărat că au fost descoperite și se află în cercetare mai multe și grave abuzuri, încălcări ale legii, la nivelul secretariatului de stat pentru revoluționari, din cadrul Guvernului.

 Aceasta este, însă, doar una dintre fațetele problemei. Pentru că, la drept vorbind, dacă presupunem că guvernul sau premierul Victor Ponta aveau oareșce motive să amâne soluționarea dosarului (sau dosarelor) Revoluției, în schimb, pe bună dreptate, se pune întrebarea de ce guvernul de tehnocrați nu a făcut mai nimic pentru a debloca  lucrurile? De ce ministrul de justiție, Raluca Prună, nu a cerut procurorilor să își suflece mânecile și să încheie treaba?

 În aceste condiții, nu pot decât să am și eu, ca tot omul care încă mai crede în supremația legii și a legalității, unele semne de întrebare în ceea ce privește zelul cu care, pe ultima sută de metri ai mandatului guvernului a la Varză de Bruxelles, domnii procurori au purces să își facă datoria. Mai ales că, după cum o arată toate prognozele, la alegerile parlamentare de peste două săptămâni, PSD- numit de către unii și ,, partidul lui Ion Iliescu’’- are toate șansele să se situeze pe primul loc.   Așa după cum, scuzat să fiu, nu pot să nu observ simpla coincidență dintre tot mai slabele rezultate ale tehnicilor de persuasiune pe care PDL sau USL et comp le pun la bătaie și recrudescența unor procedee de desuadare a electoratului și, mai cu seamă, a unor strategii de intimidare a adversarilor. Devenite, mai nou, campanii de compromitere a unor personalități emblematice ale formațiunilor rivale la care recurg, în disperare de cauză, asemenea competitori absolut neloiali.  Așa încât, de la filmulețul în care Alina Gorghiu îi învăța pe micuți să nu le deschisă ușa nici lui Victor (Ponta) și nici lui Liviu(Dragnea) și până la implicarea fățișă a procurorilor în anihilarea adversarilor nu mai era decât un pas.  Situație care, cu toată dragostea pentru oamenii corecți și profesioniști din lumea justiției, îmi aduce aminte de lugubra zicere a unui corifeu al totalitarismului stalinist: ,,Nu există persoane nevinovate, există numai persoane de ale căror dosare nu ne-am ocupat încă!’’

  Nu este  însă mai puțin adevărat nici faptul că o mână de ajutor le vine potențialilor perdanți de la acela care, prin Constituție, ar trebui să fie factor imparțial, cu rol de mediere și de echilibru în statul de drept. Mă refer la gestul foarte nepoliticos - ca să nu îi spun mai direct ,,bădărănesc’’- pe care președintele României, Klaus Iohannis, l-a comis față de anumite personalități politice pe care nu le—a invitat la festivitățile organizate cu prilejul Zilei Naționale a României invocând un motiv foarte discutabil și anume că respectivii ar fi ,,persoane cu probleme penale’’. Că, de exemplu, nu știu dacă și în ce sens doamna Gabriela Vrânceanu,  primarul general al Bucureștiului, ar avea probleme în justiție și, din această pricină, nu a fost invitată la festivități, nu pot să nu observ că pe lista prohibiților se află persoane publice aparținând adversarilor politici ai ,,guvernului meu’’(Klaus Iohannis dixit!). Situație care, după cum s-a demonstrat cu puțin timp înainte  într-o incisivă emisiune realizată de Cătălina Porumbel, nu este decât consecința unor grave vicii de procedură, care o aduc foarte aproape de un cras abuz din partea instituției prezidențiale. Practic, aici s-a operat pe baza unei legi care va intra în vigoare la jumătatea lunii decembrie. Ceea ce, mă duce cu gândul la o altă faimoasă decizie, de data asta a procurorilor care au cerut judecătorilor să îl condamne pe Adrian Năstase invocând ca probă materială o mare sumă de dolari. Dolari despre care, ulterior, s-a dovedit că au fost emiși din trezoreria SUA peste exact un an după data la care se spunea că au fost primiți ca mită de către cel care anumiți justițiari de peste mări și țări au cerut să fie condamnat ,,pentru a se da un exemplu’’.   

  Repet și întăresc, poate că între aceste întâmplări nu există o relație cauzală, dar asta nu elimină , de la sine, și semnele de întrebare. Semne de întrebare pe care le acutizează faptul că, nici până acum, informația despre o probabilă ,,arestare spectaculoasă din PSD care va influența major alegerile’’, reluată și întărită, tot de către Victor Ciutacu, prin  mesajul despre ,,o eventuală citare de ultimă oră a președintelui Iliescu în dosarul revoluției’’, nu a fost infirmată de către procurori printr-o declarație publică.

 În ,,,Epoca de Aur’’, al cărei sfârșit l-a adus Revoluția din decembrie 1989, circula o vorbă : ,,o lege este un zvon trecut prin Marea Adunare Națională’’. Amară butadă care, în felul ei, pare că anticipează faimosul ,,Decalog al manipulării’’ scris de Noam Chomsky. Și uite că, pornind nu numai de la tăcerea pe  care o păstrează procurorii asupra ipotezei pe care a făcut-o publică,aseară, Victor Ciutacu, dar și de la cam multe precedente de aceeași natură, am ajuns să spunem că hărțuirea în (in)justiție a adversarilor politici este, și ea, tot un zvon. Dar nu unul oarecare, ci unul trecut, de data asta, prin furcile caudine ale procuraturii.