La cateva zile dupa, ma plimbam printre manifestantii care ocupasera din nou carosabilul din Piata Universitatii. O parte dintre ei, vizibil surescitati, si-au manifestat ostilitatea fata de fotografii prezenti printre ei. Nu dupa multa vreme, am pierdut contactul vizual cu ceilalti fotoreporteri. M-am decis sa raman si, incet-incet, am ridicat aparatul catre un grup de tineri foarte vocali. Prima lor reactie a fost sa se fereasca, sa isi ascunda fetele si sa imi ceara sa nu ii fotografiez. Atmosfera era destul de tensionata. Nu am reusit sa fac mare lucru, insa la un moment dat s-a intamplat ceva care avea sa schimbe felul in care observasem pana atunci evenimentele din Piata. Un individ necunoscut m-a lovit pe la spate in cap si a disparut in multime. Baietii au observat si imediat au facut cerc in jurul meu pentru a ma proteja. Nu s-a mai repetat, insa lovitura incasata a dus la stabilirea unei relatii de incredere intre noi. Inainte de a ne desparti, le-am dat numarul meu de telefon si i-am rugat sa ma sune daca vor continua sa participe la proteste in zilele urmatoare. Le-am spus ca vreau sa ii cunosc mai bine, sa intru in viata lor si sa fiu alaturi de ei pe parcursul evenimentelor. Am ramas surprins cand m-au sunat chiar in aceeasi seara sa imi spuna ca sunt de acord sa ma lase sa ii fotografiez. Asa am ajuns sa ii cunosc pe Alex si Iulian. Unul este bucatar, altul lecreaza la un depozit de vinuri. Amandoi au 21 de ani si fiecare isi castiga singur existenta, unul de la 16 ani iar celalalt de la 19 ani. Niciunul nu e ultras, niciunul nu a primit bani de la partidele din opozitie sau de la actuala putere.