Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a născut la Paris, la 23 ianuarie 1928 şi este absolventă a Conservatorului din Paris. Între anii 1948 şi 1952, joacă la Comedia Franceză şi la Teatrul Naţional Popular.
S-a născut la Paris, la 23 ianuarie 1928 şi este absolventă a Conservatorului din Paris. Între anii 1948 şi 1952, joacă la Comedia Franceză şi la Teatrul Naţional Popular.
Debutează ca actriţă de film în 1848, în filmul lui Jean Stelli - 'Ultima dragoste'. În primele pelicule este distribuită alături de Fernandel şi Jean Gabin. Interpretează peste 100 de roluri, unele în episoade, colaborând cu regizori valoroşi precum Martin Ritt, Anthony Asquith, Bertrand Blier, Elia Kazan, Henri Verneuil, André Téchiné, Luc Besson şi Wim Wenders, cei mai mulţi dintre aceştia fiind din afara Franţei.
Primele sale roluri remarcabile sunt situate între anii 1953 şi 1956, începând cu 'Ascensor pentru eşafod' (1958), însă marile roluri sunt cele din filmele 'Moderato cantabile' (1960), Premiu la Cannes; 'Noaptea' (1961); 'Jules şi Jim' (1962); 'Eva' (1962); 'Golful îngerilor' (1963); 'Procesul' (1962); 'Jurnalul unei cameriste' (1964), Premiu la Karlovy Vary; 'Falstaff' (1965); 'Poveste nemuritoare' (1968); 'Mireasa este în negru' (1968); 'Cearta' (1982).
Prezenţă de o feminitate exacerbată, agresivă, de felină, senzuală, seducătoare, emanând în jurul ei forţă şi incisivitate, mister şi fatalitate, toate aceste date ale personalităţii fiind controlate şi dirijate de o inteligenţă vie, de cultură. Aproape în toate rolurile, prin trăsăturile specifice personalităţii sale, dă expresie femeii adultere. În 1960, pentru rolul din 'Legături primejdioase', regia Roger Vadim, deşi nu este rolul ei cel mai valoros, a fost considerată cea mai bună actriţă a anului.
În stagiunea 1987, la Paris, şi în stagiunea 1990, în Japonia, susţine un spectacol-monolog cu 'Povestea servantei Zerline', după romanul austriacului Hermann Broch, 'Iresponsabilii'. În 1988, îi apare monografia 'Jeanne Moreau', de Jean-Claude Moireau. În 1989, revine la festivalul de teatru de la Avignon în piesa 'La Célestine' de Fernando de Rojas. În 1998 primeşte premiul Academiei Americane de Film pentru întreaga carieră, distincţie înmânată de celebra actriţă Sharon Stone.
De-a lungul carierei, a interpretat, în egală măsură, atât cântece franţuzeşti, cât şi inspirate din muzica braziliană sau compuse de Antoine Duhamel după propriile texte. Din anul 2000 este membră a Academiei de Arte Frumoase iar din 2003, participă activ la Festivalul internaţional al tinerilor regizori 'Premiers plans', Angers.
În 2005, în paralel cu festivalul 'Premiers plans', Jeanne Moreau fondează o şcoală de cinema, 'Les Ateliers d'Angers'. În fiecare an, începând din 2005, această şcoală reuneşte aproape 20 de tineri regizori europeni în căutare de perfecţionare de tehnici cinematografice înainte să realizeze scurt şi lung metraje.
