RECORD. "Vara lui 2007 a fost marcată de o retragere majoră a banchizei, un lucru la care nu ne aşteptam", a subliniat în cursul unei conferinţe de presă Jean-Claude Gascard, director al departamentului de cercetări din cadrul CNRS şi coordonator al programului european Damocles de observare a Arcticii. În septembrie 2007, suprafaţa permanent îngheţată, numită gheaţă perenă, se mai întindea abia pe 4,13 milioane de kilometri pătraţi. Este vorba de o diminuare cu 23% faţă de recordul anterior, înregistrat în 2005, de 5,3 milioane de kilometri pătraţi, a subliniat Gascard. De obicei, suprafaţa acoperită de gheaţă variază în fiecare an, în funcţie de anotimp, fiind mai mare iarna şi mai restrânsă vara. Specialistul a mai amintit că, în ultimii 20 de ani, gheţurile de la de la Polul Nord s-au retras cu 40%, că grosimea medie a acestora a scăzut la jumătate, de la 3 la 1,5 metri, că suprafaţa permanent îngheţată s-a diminuat, iar perioada de formare a gheţurilor s-a mărit. În plus, "viteza de derivă a gheţurilor este de 2 - 3 ori mai rapidă decât înainte", a subliniat acesta. Astfel, nava Tara, care tocmai a efectuat o traversare a Oceanului Arctic prinsă în gheţuri, "a circulat cu o viteză de două ori mai mare decât au anticipat cercetătorii şi de trei ori mai mare decât prevedeau modelele matematice". Tara a efectuat traversarea în 16 luni, faţă de nava Fram a exploratorului norvegian Fridtjof Nansen, care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a făcut acelaşi lucru în trei ani. "Anul 2008 se anunţă critic pe toate planurile", a spus cercetătorul, estimând că "în vară ar putea să mai dispară gheaţa de pe o suprafaţă de un milion de kilometri pătraţi".
FACTORI. În zona arctică, clima se încălzeşte de două ori mai rapid decât media globală, iar topirea gheţurilor, care reflectă radiaţiile solare contribuie la accelerarea încălzirii globale. Gheţurile arctice sunt supuse unei creşteri de flux de căldură din cauza curenţilor oceanici - apele Pacificului de Nord - şi atmosferici. În plus, de câţiva ani, cercetătorii au remarcat apariţia "ceţurilor arctice", nori de poluare care provoacă o creştere a temperaturii în timpul iernii. Aceste ceţuri provin de la surse de poluare "interne", exploatările de gaze şi petrol din Rusia şi nordul Scandinaviei, dar şi "externe" (America de Nord, Europa, Asia de Sud-Est). La toate acestea se adaugă traficul maritim, care degajă "funingine şi oxid de azot".