Alexandra Dinu - Straniera din filmul italian

MIHAELA SUCIU

Am inteles ca abia ai terminat de filmat un miniserial de televiziune. Despre ce e vorba?

Intr-adevar, acum doua saptamani am terminat filmarile la cel de-al doilea film la care am participat si o sa-l incep pe al treilea in ianuarie, daca intre timp nu mai intervine ceva, bineinteles.

Pai, credeam ca ai jucat deja in trei filme, daca pui la socoteala si rolul episodic din "Vivere".

Nu am jucat in "Vivere", asa cum s-a scris. Care a fost treaba? Prima proba la care am participat in Italia a fost, intr-adevar, pentru "Vivere" si am fost acceptata, dar nu am apucat sa semnez contractul. Din fericire, a venit oferta pentru "Don Gnocchi". Vreau sa spun ca tot ceea ce fac de-acum incolo ii datorez regizoarei filmului "Don Gnocchi", Cinzia Torrini. Daca ea nu ar fi avut incredere in mine si nu mi-ar fi dat posibilitatea asta... Pentru ca stii cum e! E greu ca cineva sa-ti dea posibilitatea asta. De ce? Pentru ca in primul rand se cauta o italianca pentru rol. E greu sa te accepte cu accent, ca accentul ramane, chiar daca nu e puternic. Si, atunci, normal, avand atatia actori buni, puteau sa aleaga una de-a lor, de ce sa aleaga una care vine de departe? Ei ii datorez ceea ce fac.

Cum ai depasit complexul romanului care-si cauta o slujba in strainatate?

Auzisem tot felul de lucruri despre italieni, ca sunt cam rasisti, insa eu m-am simtit extraordinar de bine aici. La primul film, "Don Gnocchi", a fost tot timpul o atmosfera extrem de placuta. De cele mai multe ori chiar uitam ca nu sunt acasa. Mai ales ca italienii sunt foarte deschisi, foarte sociabili. Nu e o tara in care sa te simti strain. E adevarat ca, atunci cand ma duc la o proba, am dezavantajul ca vin dintr-o tara care nu e privita prea bine.

Care e povestea filmului pe care tocmai l-ai terminat?

Se numeste "La Prof" si, spre deosebire de primul film, "Don Gnocchi", unde se cauta o italianca, in acest film cautau chiar o straniera. In "La Prof" interpretez rolul unei rusoaice. As vrea totusi sa vorbesc mai mult despre "Don Gnocchi", pentru ca o sa aiba premiera pe 29-30 noiembrie. O sa apara pe Canale5. Sunt mai mandra de "Don Gnocchi" decat de "La Prof".

De ce?

Mi-a placut mult mai mult, pentru ca actiunea se petrecea in anii ’30-’40, in perioada razboiului, si am rolul unei infirmiere.

Tu ai jucat, oarecum, un rol de infirmiera si in viata de zi cu zi, de curand…

Ah, nu! Am inteles la ce te referi, dar oricum vreau sa vorbesc numai despre film.

Nu vrei sa mai fii asociata cu Mutu?

Nu e vorba de asta, dar nu vreau sa vorbesc despre viata personala.

Dar, vrand-nevrand, ai fost implicata in povestea asta si suntem curiosi, pentru ca s-a speculat ca voi doi sunteti iar impreuna…

Cine ma suna sa ma intrebe despre viata mea personala nu discut. Daca discutam despre viata profesionala, e in regula.

Te-a afectat profesional scandalul in care a fost implicat Adrian?

N-a avut absolut nici o legatura. Chiar nu vreau sa vorbim despre asta. Nu pentru ca e vorba de Adrian sau... pur si simplu nu vreau sa discut despre mine, despre viata mea. Uite, in timpul divortului - cand am exagerat amandoi cu declaratiile, cand toata lumea voia sa stie, cand ziaristii au scris ca ala a spus, ca ala a facut - am intrat intr-un joc ciudat. Acum, uitandu-ma in urma, chiar imi dau seama ca am fost penibila. Chiar imi dau seama ca lucrurile acestea trebuie sa le tii pentru tine. Crede-ma, nu e ceva despre care sa vreau sa vorbesc. N-are legatura cu scandalul sau cu altceva, nu, pur si simplu e viata mea. Deci, daca ma intrebi "sunteti impreuna sau nu", nu vreau sa vorbesc.

Crezi ca ai sanse sa devii un nume in Italia?

Cred ca da. Nu speram sa fie asa. Initial am venit in Italia pentru ca aveam familia aici, fusese divortul si tot ce a urmat si nu voiam sa stau singura in Romania. Si-atunci am plecat cu gandul acesta, nu cu gandul sa lucrez. Am zis sa treaca o perioada, sa ma linistesc. Ai mei mi-au spus sa incerc sa fac ceva aici si am incercat si, uite ca, slava Domnului, am avut noroc. Notorietatea va veni dupa lansarea pe piata a filmului "Don Gnocchi", care este prima mea experienta artistica in Italia. Peste o saptamana va incepe deja promovarea lui. Televiziunea iti da mai multa notorietate decat cinematografia.

Dar pe scena unui teatru te gandesti sa urci?

Cred ca pentru teatru trebuie sa studiezi mult mai mult. Trebuie sa dai mult mai mult decat pentru un film, in sensul ca trebuie sa-ti lucrezi foarte mult vocea, sa faci multe exercitii de dictie si multe altele. Gandeste-te ca in fata camerei ai posibilitatea sa reiei inca o data si inca o data si inca o data. In teatru este totul pe viu si acolo nu poti sa pacalesti.

Crezi ca ai avea disponibilitatea de a parcurge toate etapele necesare pentru a deveni actor de teatru?

In primul rand trebuie sa vrei. In al doilea rand trebuie sa studiezi, sa exersezi foarte mult, altfel nu ai cum. Cred ca daca iti doresti foarte mult un lucru si faci tot posibilul pentru a-ti iesi cat mai bine, de ce nu?

Te consideri actrita?

Nu ma consider actrita, insa, daca un actor se numeste a face filme, atunci sunt actrita. Totusi, nu cred ca e doar asta. Mai am mult pana sa ma numesc actrita.

Tatal si fiul

Nu vrei sa discutam despre Adrian, dar, vrei nu vrei, pe voi va uneste Mario.

... Eu stiu ce ne uneste si stiu ce e intre noi, sunt constienta de lucrul acesta, dar nu vreau sa discut.

Ce faci tu ca mama in asa fel incat Mario si tatal lui sa aiba de-a lungul vietii o relatie sanatoasa?

Ce fac eu? Trebuie sa fie foarte apropiati ei.

Mentii relatia dintre fiu si tata?

Mario nu trebuie sa simta lipsa lui Adi, nu? Asta inseamna, nu?

Crezi ca ceea ce s-a intamplat de curand va afecta relatia tata-fiu sau o va intari?

(rade) Eu iti spun ca nu vreau sa vorbesc si tu tot o tii pe a ta.

Stii cum e: eu incerc, iar tu raspunzi sau nu! Ti-e greu sa vorbesti despre el?

Nu! Mie nu mi-e greu sa vorbesc despre Adi. Nu despre asta e vorba, ci noi vorbim despre filmul meu. Despre asta vreau sa vorbesc. Asta nu inseamna ca pe mine nu m-a afectat sau ca nu vreau sa vorbesc despre Adi sau... Intelegi ce vreau sa spun? A nu se intelege ca nu ma intereseaza. Nu. Iti spun doar ca nu vreau sa vorbesc despre viata mea personala, nu despre Adi.

Spune-mi atunci doar daca mai ai un rol important in viata lui?

Intreaba-ma daca el are un rol important in viata mea!

El are un rol important in viata ta?

(rade) Am zis ca nu mai vorbim despre asta.

Na, incerc si eu marea cu degetul! Daca nu vorbim despre Adi, atunci spune-mi ce o sa faci de Sarbatori, ca tot se apropie?

Bineinteles, le petrec in familie.

Familia insemnand mama ta, tatal tau, Mario?

Familia insemnand familia. Familia mea, punct.

In Italia sau in Romania?

Nu stiu inca unde. Ori o sa-i luam pe toti cei care ne-au mai ramas in Romania si o sa ii aducem aici ori o sa venim noi toti acolo. Important e sa fim impreuna. Nu conteaza unde.

Cum ramane cu proiectele tale muzicale, pentru ca acum ceva timp voiai sa faci ceva in sensul acesta?

Doamne Dumnezeule, muzica! (rade) Ei, treaba cu muzica a fost o nebunie. Dar nici macar nu am spus vreodata ca o sa duc la capat un asemenea proiect! Am primit o propunere asta-vara de la Marius Moga. Am spus ca nu am voce. Daca as fi avut, as fi descoperit pana la varsta asta, nu? Mi s-a spus macar sa incerc. Marius, care imi este prieten, mi-a zis: "Hai, vino in studio! De unde stii daca ai sau nu voce, daca nu ai incercat niciodata?". I-am spus ca nu am voce, ca am cantat si eu ca tot omul...

La dus!

Da! (rade) In fine, normal ca in studio a iesit mai bine, pentru ca Marius s-a ocupat sa-mi "faca" vocea la calculator, ca pe a mea o cunosc. Nu e vorba ca nu am voce, ca doar pot sa cant asa cum fac majoritatea trupelor din Romania. Pe calculator se putea face.

Stii cum e, te dadeai cantareata si scoteai un ban frumos!

Sincer, sunt de principiul ca nu am cum sa fiu si cantareata, sa fac si filme si televiziune. Supertalentata nu sunt. Daca e un lucru care stiu ca imi place incerc sa-l fac bine pana la capat, nu sa ma bag in toate prostiile si, de fapt, sa nu fac nimic bine. As fi fost penibila, oricum.

Din Romania mai ai oferte de job-uri?

In Romania am avut atunci, in perioada in care am plecat in Italia, chiar in perioada aceea dupa divort, cand nimeni nu stia daca o sa ma stabilesc aici sau nu. Ultima oferta pe care am primit-o din Romania a fost pentru televiziune, undeva prin aprilie.

Ai vrea sa mai faci un film in Romania, ca ai mai facut cu Vacanta Mare, cu Dan Pita...

(rade) Da... In fine...

Ce sa inteleg din rasul tau?

Cel regizat de domnul Pita ar fi mai de vazut decat cel facut de Vacanta Mare. As vrea sa fiu asociata cu acest film si nu cu Vacanta Mare. Din pacate, nu l-a vazut nimeni.

De ce nu ai vrea sa fii asociata cu Vacanta Mare?

Acum scrie: "Da-le in cap baietilor de la Vacanta Mare!". Eu ii admir foarte mult. De aceea am si lucrat cu ei. Sunt foarte buni in ce fac ei, insa eu prefer sa fac alt gen de filme. Nu sunt pentru comedii. Mi-am dat seama facandu-l. A fost bun ca experienta, pentru ca am inteles ca nu as mai face comedie.

Si ca ai face actorie?

(rade) Da, poti sa-i spui si asa.

Ai vrut sa te faci si ziarista la un moment dat...

Eu aveam multe prostii in cap la un moment dat (rade). Mi-au mai trecut. Cred ca m-am mai maturizat de atunci. Pe de alta parte, informatiile au fost exagerate de presa tot timpul. Intr-adevar, am primit cateva oferte de la publicatiile romanesti sa scriu la cate o rubrica de monden despre actorii din Italia. Pentru asa ceva cred ca nu-mi trebuia nu stiu ce talent, dar pentru a face meseria asta e nevoie de mult mai mult si nici nu as indrazni vreodata sa ma compar cu vreun ziarist sau sa spun macar ca vreau sa fiu ziarist. Poate doar daca as face vreo scoala in sensul acesta si m-as pregati. Altfel n-as indrazni, crede-ma, din respect pentru voi cei care va faceti meseria. Ma rog, unii dintre voi, ca sunt si unii care... nu prea, ma rog...

Cuvantul care rastalmaceste

Care e relatia ta cu presa din Italia?

Aici, din fericire, nu prea am avut de-a face cu ei, pentru ca n-am avut de ce. Nu a fost nimeni interesat de mine, pentru ca nu am facut nimic pana acum. De-acum inainte, daca vor fi interesati de ceea ce am facut, sper ca vor fi doar de partea profesionala, asa cum fiecare isi doreste, nu? Sa fie lasat in pace. Oricum, au mai mult bun-simt decat ai nostri.

Ce inseamna ca au mai mult bun-simt?

Normal ca te intreaba si-si fac meseria. Te intreaba si despre viata personala, dar... nu e o problema.

Dar presa engleza a dat dovada de bun-simt, de curand?

Vorbesc de Italia acum... Eu o compar cu presa din Romania, pe care o cunosc, ca, vorba aia, am simtit pe pielea mea. Din ceea ce am vazut si ceea ce am citit despre altii aici, am observat ca isi fac meseria, dar pastreaza distanta si bunul-simt.

Ei, uite, eu o sa ma intorc la balcanismul presei romanesti si o sa te intreb daca ai fi vreodata dispusa sa vorbesti despre relatia ta cu Mutu, cap-coada?

Mi se pare un lucru intim si cred ca ar trebui sa ramana al nostru. Chiar ar fi o prostie din partea mea daca vreodata m-as hotari sa vorbesc despre relatia mea cap-coada.

Deci va ramane un subiect tabu pentru noi?

N-as pune problema chiar asa, dar, uite, pune-te in situatia mea. Ai vorbi despre viata ta personala?

E adevarat, dar, din cauza evenimentelor recente, era imposibil sa nu reintri in atentia presei.

Da, dar lucrurile s-au rezolvat, de ce sa mai discutam despre asta?

Spune-mi doar un lucru: cum te-ai caracteriza tu in felul in care ai reactionat la problema pe care a trait-o Adrian?

De ce?

Pentru ca tu nu ai venit sa vorbesti, asa cum au facut-o alte domnisoare in perioada respectiva.

Si consideri ca am gresit? Vrei sa-ti spun de ce? Pentru ca, atunci cand vorbesti, nu dai o declaratie. Nu ai de spus doar doua propozitii. Nu, pentru ca o sa te sune si ala si celalalt. Fiecare pretinde a-ti fi prieten - "Cum? Nu ma mai cunosti pe mine? Ca te cunosc de nu stiu cati ani" - si-atunci e greu sa vorbesti doar cu unul si cu celalalt nu, pentru ca se supara. Asa ca am preferat sa nu vorbesc cu nimeni. N-am vrut sa fac parte din cercul acesta. Pur si simplu am vrut sa-mi vad de treaba mea, fara sa vorbesc despre asta. Asta nu inteleg - de ce e musai?

Independent de faptul ca tu ai fost sotia lui Adi, cum ai reactionat la aflarea vestii despre Adrian?

Da, dar pe mine nu ma poti intreba asta ca si cand... Intre noi e alt gen de legatura, nu? Deci nu mai poti sa ma intrebi ca si cand as fi un om de pe strada. Dar ce crezi? Ca eu am reactionat cum? Ca nu m-a interesat si ca...? Eu stiu foarte bine ce am simtit, ce gandesc, ce simt pentru el, dar nu trebuie sa spun aceste lucruri. Intelegi? Nu fiindca eu nu simt, fiindca pe mine nu m-a interesat, Doamne fereste, dimpotriva, dar e un lucru care ramane numai al meu.

Chi vuol mangiare?

In general, Alexandra s-a adaptat foarte bine stilului de viata italian, cu exceptia programului de pranz, cand este obligata sa manance, altfel riscand sa moara de foame pana seara: "Ti-e foame, nu ti-e foame, mananci. E unul dintre lucrurile cu care nu m-am obisnuit in Italia. Trebuie sa mananc impus. Poate mi se face foame nu la ora unu, ci la trei, la patru! Dupa ora trei nu mai poti manca nicaieri. E totul inchis pana seara. Deci iti dai seama ce inseamna pentru un roman obisnuit sa manance dezorganizat!".