Angoasele barbatesti

Mi se pare doar, sau drumul catre problemele barbatilor au un singur sens? Unde, evident, punctul de plecare il reprezinta femeia si optiunile ei sucite. Iar punctul terminus, surpriza, e chiar problema lui. Asadar, nici o angoasa nu rasare singura. Initial, in faza de fecundare, e fertilizata constiincios de doamna. Dupa care, la fel de zelos, doamna intretine angoasa, pana devine cosmar. Iar barbatul, saracul, se vede singur, el cu mandria si echipamentul dumnealui, in fata ravagiilor devastatoare provocate de aleasa inimii.

PISICUTELE BLAJINE. Sunt femei carora le place sa aiba alaturi un barbat puternic, autoritar. Un mascul care sa-i ofere mult ravnitul sentiment de siguranta. E vorba, desigur, de siguranta materiala, sociala si mai ales sexuala. Femeile vor sa stie ca cel de langa ele le poate asigura un acoperis, un frigider indestulat, transport cu masina mica la serviciu, garderoba noua la fiecare sezon. Si mai vor ca potenta barbatului sa fie cu mult peste nivelul satisfacator in materie de sex. Precum si in materie de sentimentalism. Femeile nu vor doar partide nocturne, ce-i drept reusite, in care cei doi sa-si "rezolve" traumele fiziologice. Ele vor ca fiecare juisare sa fie musai insotita de soapte siropoase si declaratii fierbinti. Ele trebuie sa simta ca barbatii nu-si mai pot retine apucaturile de sensibilitate.

INDEPENDENTELE MODERNE. De cealalta parte a baricadei, sunt femeile cu nasul pe sus, independentele moderne, femeile pe picioarele lor (ca si cum, desigur, celelalte si-ar sprijini, cumva, greutatea proprie pe picioarele altora…), femeile care nu pot suporta prin preajma unul care-si arata muschii. Femeile care n-au nevoie sa fie ajutate in bucatarie, pentru ca de-aia au angajat o "slujnica". Iar mancarea o comanda gata preparata, de la cattering. Doar cand zici asta si gata, iti dai seama ca daca ai si bani sa platesti serviciul cu pricina, de fapt, la ce bun barbatul?

BARBATUL, ANIMAL DE COMPANIE. Pai, uite la ce bun. In situatii de genul acesta, e bun pe post de animal de casa. Un animal de companie ascultator, care merge singur sa faca pipi si ridica si capacul, grijuliu, dupa care-l readuce, constiincios, la pozitia initiala. De principiu, e barbatul care n-are nimic de spus cand vine vorba de alegerea locatiei de vacanta si mai ales, e barbatul care-si va lua concediu de paternitate, pentru ca sotia "e ocupata, tine casa".

EXEMPLARE INCERTE. Daca ranim bine in hatisul de modele si tipare feminine, constatam ca sunt si exemplare cumva incerte.

Adica nu si-au conturat clar optiunile. Ba le-ar placea un tatic autoritar, ba le-ar placea un flacau indecis, timorat, care moare de dorul fustelor mamei sale. Fete care-si doresc sa plateasca nota la restaurant, dar care acasa vor masaj in talpa. Femei care nu vor sa dea nimic din buzunarul lor, dar vor sa-si impuna punctul de vedere in pat sau la cumparaturi.

Evident, acestea doresc un hibrid, un barbat-cameleon, care sa-si schimbe atitudinea dupa cum bate vantul. Sau gandul doamnei care l-a ales tocmai pe el, din vitrina cu produse.

TE INVETI CU RAUL

Ce le ramane barbatilor de facut? Nimic. Trebuie sa se adapteze, ca altfel raman de caruta. Oricat ar fi ei de masculi, au nevoie sa stie ca cineva ii asteapta acasa. Nu conteaza ca se balacaresc la ordinea zilei, important e sa fie cineva acolo. Si ce te faci daca tu esti un tandru incurabil si cucoana pe care-ai ales-o isi doreste unu’ care s-o biciuiasca asa, ca s-o relaxeze?! E valabila si reciproca: ce te faci daca te excita o dama-ncatusata de pat, iar nevestei ii place sa fie sedusa intr-un pat cu petale de trandafir?!

SEXISME

Indecizia cea de toate zilele Ca veni vorba de angoase, si noi le-avem pe-ale noastre. De exemplu, de cate ori ma aflu in fata unui raft cu pantofi sau bijuterii, ma trazneste brusc o migrena severa. Care se tranforma ulterior in angoasa. Ce ma fac? Aleg pantofii bej, ca par mai eleganti, sau ii iau p-aia negri, ca merg la orice tinuta? Sau… mai bine-mi cumpar un inel care se potriveste cu colierul primit cadou?! Doooamne, da’ ce bataie de cap. Simt ca ma sufoc, ca mi se taie picioarele, uite, am si-o cadere de calciu, tahicardie, transpiratii calde, reci, mi se-ncetoseaza privirea. Si degeaba. Pentru ca ma confrunt cu o falsa problema, daca faptul ca n-am nici un ban in buzunar se pune. Desi, oricat, ce ma faceam dac-as fi avut bani? Uite, ca iar m-apuca angoasa. Ma sperie doar gandul c-as fi putut sa am si bani, si optiuni, dar n-as fi putut sa am si pantofi si inel si, ca atare, n-as mai fi avut nimic, pentru ca nu m-as fi decis. La noi, deci, e mai grav. Totul in jur ne provoaca angoase. De exemplu, cosmarul care-mi chinuie mie imaginatia cand ar trebui sa ma concentrez la chestiuni pur obiective, palpabile, care au culoare si miros, e faptul ca traiesc mai mult in lumea mea decat in lumea tuturor. Desigur, lumea mea fantezista e cu mult mai atragatoare, totu-i excelent, super-arhi-mega cool, doar ca dimineata ma trezesc. Si pac, angoasa! Piticul nemernic din constiinta mea ranjeste had la mine si-mi sasaie cu dantura lui stricata ca nu mai poate sa respire de cate angoase s-au strans in capu’ meu. Si hidosul tupeist mai zice sa ma hotarasc cu vacanta aia, ca nu mai suporta dute-vino-ul virtual intre mare si munte! Ce ziceti, sa ma hotarasc?!…