Televiziunile ie ca niste mame bune. Ele are grija sa nu se strice omul la stomac, dandu-i sa manance mancare greu digerabila, cum ar fi, de un exemplu, un concert simfonic, o atentie, o maslina. Daca vrea concerte, sa dea pe Mezzo, mai da-l in abonamentuâ meu! Televiziunile are grija de lume sa nu faca insolatie si atunci televiziunile ii ia pe oameni si-i pune la adapostul comod al umbrelei "sfintei mediocritati". Exagerez, desigur! De fapt, nu exista mediocritate. Exista doar incapacitatea de a vedea dincolo. "Mediocritate" e un cuvant oribil, care ar trebui interzis. Dincolo de orice e altceva, deci dincolo de orice aparenta "mediocritate" e ascunsa o subtilitate. Daca n-o vedem noi, asta e deja problema noastra. Pornind de la premisa ca nu exista mediocritate, am putea asemana televiziunile cu niste leoaice care se lupta pentru dreptul omului la inteligenta si la dezvoltarea la maximum a capacitatilor sale intelectuale. Dar, cu toate astea, sa fim sobri, nimeni nu se asteapta ca televiziunea sa produca revelatii sfasietoare, dar o mica scanteie de istetime, da!
![]() |