Anul Jurnalului

Pentru ziarul nostru, 2005 a fost un an al confirmarilor. Un an in care efortul anterior si efortul continuu si-au bifat rezultatele. La 12 ani de la prima aparitie sub ochii cititorului, Jurnalul National se afla acolo unde cei mai buni isi doresc sa ajunga: in top.

Am vazut recent fotografii din expeditiile lui Cornel Galescu, unul dintre cei mai incercati alpinisti romani. In paranteza fie spus, Galescu e deplin admirat in afara tarii, dar un ilustru necunoscut la noi. Din miile de imagini ale exploratorului - spectaculoase, cele mai multe dintre ele - m-au tulburat si provocat la reverie instantaneele surprinse la mii de metri altitudine. In doar un clic fusese cuprins parcursul abrupt, stancos, drumul de la baza, trecand prin hau, inainte de a atinge culmile. Sub obiectivul aparatului se etala abisul. Cu punctul terminus undeva, deasupra norilor, drumul lui Galescu, din piatra in piatra, kilometri pe verticala, parea aproape o fantezie.

CINE NU RISCA NU CASTIGA. Cu gandul la ascensiunile ametitoare ale exploratorului am inceput sa scriu despre retrospectiva acestui an plin pe care l-a traversat echipa noastra. Uitandu-ma peste umar, la parcursul evolutiei Jurnalului, am cumva aceeasi senzatie de vertij. Si aici s-a urcat din roca in roca, si aici s-a riscat. Unele proiecte au fost usturator de costisitoare, altele, la intersectia intre admiratie si controversa, altele, cu neputinta de surmontat, cel putin in aparenta. Alteori, ritmul in care escaladam artizanatul propriilor evenimente era alert si dur si de respiratie taietoriu. Cu prea putin oxigen, prea putine cuie si pioleti aproape tociti trebuia sa zambim si sa avansam. Miza pe calitate, pe valori recuperate, pe subiecte de nisa erau tot atatea elemente de inovatie si, pana la proba contrarie, riscante. Dar hei, nu risti, nu castigi!

ASOCIERI FRUCTUOASE. Ne-am inhamat la proiecte de cursa lunga, dificile, dar atat de provocatoare: bunaoara, acela de a sonda mentalul romanesc, asa cum se infatiseaza el lumii, la 16 ani de la evenimentele din ’89 si dupa 45 de ani de comunism. Editiile de colectie au surprins in 2005, in cadrul proiectului in care ne-a fost partener CURS, mai toate fatetele societatii contemporane, de la raportul conationalilor cu banii si succesul la prototipul romanesc de frumusete. La Casa Capsa, locul de intalnire a influentilor din vremea lui nenea Iancu, ne-am reunit si noi si-am pus mai apoi tara la cale. Am aflat si comentat cu ce ochi se privesc romanii si lumea in care traiesc, care le sunt spaimele si care aspiratiile, care le sunt valorile si care personalitatile gata sa le intrupeze. Pe cine valideaza ei si pe cine res- ping, pe cine iubesc si pe cine contesta.

FOTO. Un album pedepsitor prin luciditate

LA LOCUL FAPTEI. In Caravana, Jurnalul a descoperit Romania asa cum n-o face nici un program de stiri tv. Anul acesta, traseul a urmat harta imaginara a celor mai marete realizari ale Epocii de Aur. Si declinul lor. O lume pe care reflectorul telejurnalului o tinea altadata mereu in atentia publicului s-a topit in colbul tranzitiei, al baronilor locali si-al uitarii.

CE-AM MAI FACUT IN 2005? Jurnalul a reaprins vapaia unui gen - muzica folk. Litoralul a fost tot o cantare, un acord de chitara, o frenezie. Autenticul - voce curata fara playback - a revenit la moda. Si tot la noi s-a copt ideea editarii unei serii complete cu cele mai pretuite melodii ale Cenaclului Flacara. Pentru unii s-ar putea sa nu insemne mare lucru. Pentru altii sunt ritmurile si amintirile unei generatii. La data redactarii acestui material se lucreaza serios la cel de-al doilea CD al seriei. Primul a fost aproape epuizat.

RESPONSABILITATE SOCIALA. Ca orice companie careia implicarea in proiecte de responsabilitate sociala nu-i este indiferenta, Jurnalul a devenit un militant activ pentru drepturile bebelusilor abandonati prin spitale, victime ale unor sisteme inflexibile, greoaie si culpabile prin indiferenta. Copiilor pierduti sau abandonati li s-a dedicat un alt proiect, abordat cu aceeasi implicare afectiva si probabil, de aceea, si cu rezultate.

GRAFICA SATIRICA SI FOTOGRAFIE. In fine, pentru ca suntem hatri si ne place umorul cu miez, am pariat cu succes pe grafica satirica, atunci cand am lansat la Carturesti "Arheticuri la romani", intr-o tentativa de a arata politicienilor oglinda in care se reflecta chipul propriilor acte. Tot lor, oameni de decizie care au in maini puterea si resursele de a rezolva situatia dramatica a celor ramasi fara case, le-a fost dedicat albumul de fotografie "Romania dintre ape". Scos de sub tipar in luna cadourilor cu sprijinul Sensiblu, albumul a fost "nuiaua" noastra pentru ghetutele bine lustruite ale celor care au fost investiti cu puterea de a face mai mult.

PENTRU BIBLIOFILI. Pentru ca Jurnalul de bucatarie a implinit un an, s-a editat "Carticica folositoare", o piesa de "economie domestica", redactata in vremea lui Alexandru Ipsilanti si adusa din condeiul zilelor noastre, prin transliterare, intr-o editie pentru colectionari, de doar 1.000 de exemplare.

TINERE SPERANTE. Cum Jurnalul vorbeste nu doar pe limba nostalgiei si a valorilor recuperate, ci si pe cea a "Romaniei aspirationale", tanara, ambitioasa si proeuropeana, a aparut firesc parteneriatul cu cel mai reputat festival de comunicare la nivel global. E vorba de Cannes Lions, unde anul acesta delegatia Romaniei a avut un numar-record de participanti. Printre ei s-au numarat primii absolventi romani ai Cannes Academy si prima echipa de Young Creatives.

PASIONATI

Oamenii de la Jurnalul au inovat. Au gandit cu forta inteligentei emotionale. Au lasat de-o parte ideile-prototip despre presa si evolutia ei si-au privit in ochii cititorului. Care-i erau asteptarile nerostite? Care ii era realitatea? Care ii erau reveriile si nostalgiile? A fost chipul riscant, dar atat de recompensator de a miza nu pe raportul de forta cu competitia, ci pe orizontul de asteptare al destinatarului ultim: consumatorul de presa. Uitandu-ma peste umar la parcursul evolutiei Jurnalului, am cumva aceeasi senzatie de vertij, pe care o incerci privind retrospectiv ascensiunea unui alpinist incercat - kilometri pe verticala. Cat de coplesit trebuie sa se fi simtit Galescu odata ajuns pe "acoperisul lumii". Oamenii din Jurnalul incearca probabil aceeasi gama de senzatii. N-o spun niciodata, dar se vede asa de limpede. Reverente care ne-au ghidat, prin optiunile lor de lectura, catre top. La multi ani!

EXPRESIVITATE. Credem in satira, in arta cu talc, in rasul pedepsitor, in opinia transmisa subtil