Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fără excepţie, la începutul fiecărui an mă uit înapoi. Culmea, nu mi-e suficient s-o fac la sfârşitul anului care tocmai dă să plece.
Fără excepţie, la începutul fiecărui an mă uit înapoi. Culmea, nu mi-e suficient s-o fac la sfârşitul anului care tocmai dă să plece. Aşa c-am recitit materialul pe care l-am scris cu două săptămâni înainte de Anul Nou şi care a apărut în prima săptămână din 2008. Mă întrebam acolo, de una singură, dacă textul scris dinainte va mai avea sens la apariţie. L-am recitit zâmbind. Pentru simplul motiv că aveam la ce să mă uit în urmă. Că regăseam o legătură între acum şi atunci. O continuitate. Cred că oricine-ar fi trist dacă n-ar avea la ce privi înapoi. Dacă n-ar avea motiv să privească înapoi, numai pentru că nimic din urmă nu priveşte la el, cum merge-nainte. Până mai contemplez puţin la filozofia vieţii, m-apucă râsul când mă gândesc la o tâmpenie de la televizor. O soţie bănuitoare găseşte o basarabeancă desfrânată să-i fie momeală pentru soţ. Să-i demaşte astfel acestuia comportamentul necreştinesc. Momeala zice că a venit la Bucureşti ca să întoarcă bărbaţii privirea după ea. I se citeşte bunăvoinţa pe buze. Ea urmează să facă menaj mascat la damă acasă, unde soţul probabil se va deda la glume libidinoase. Urmează scene după scene în care momeala curăţă de o mie de ori podeaua din living, unde se află canapeaua de pe care se scurg balele libidinosului. Deci noi trebuie să înghiţim povestea conform căreia cineva are o vilă şi angajează, chiar şi ca momeală, o menajeră care să cureţe toată ziulica numai sufrageria. Pentru că la începutul emisiunii am fost avertizaţi că aici au fost montate camerele de filmat, pentru că aia e canapeaua pe care şade urmăritul. Nu cunosc deznodământul, pentru că am schimbat canalul. La bunul simţ, mă-ntreb câţi dintre noi am învăţat ceva din asta şi mai ales ce a-nvăţat fiecare. Pe mine una mă bate gândul să întreprind următoarele acţiuni: să nu-mi las soţul să zacă acasă cu ziarul şi menajera, în timp ce eu mă spetesc muncind. Să nu spun niciodată la televizor dacă soţul mă mai atinge sau nu, pentru că e ruşine. Si mai cu seamă am învăţat să nu fac pipi lângă casă, pentru că pute.
Citește pe Antena3.ro
