Avocata de la Meteo

Albertina Ionescu, responsabila cu vremea in tara de la TVR, a terminat-o cu studentia.

Timp de cinci ani, ea a facut tot posibilul sa fie o studenta silitoare a Facultatii de Drept din cadrul unei universitati particulare. In cinci ani (pentru ca a urmat cursurile la fara frecventa), Albertina a aflat cu ce se mananca "Dreptul". A ales aceasta facultate pentru ca si-a dorit sa indeplineasca un vis: "Imi doream din suflet sa fac ceva care sa se vada... Sa las in urma mea ceva... Ma vedeam aparandu-i pe oamenii care au gresit ori pe cei care nu pot singuri sa-si dovedeasca onestitatea". Insa, o data ce a prins microbul televiziunii, Albertina spune ca nu se vede avocata. Ii place ceea ce face acum, drept pentru care se gandeste sa ramana in domeniu, in fata sau in spatele camerei de filmat.

Copiatul

De invatat, ea recunoaste ca invata "din mers". Adica "peste tot: in taxi, la serviciu, acasa... si in special noaptea". Interviuri, sedinte foto, evenimente mondene, serviciu. Cu toate acestea pe cap, greu pentru un student sa mearga la toate cursurile si sa se concentreze sa invete pentru examene. Solutia? Pentru unii, sfant este copiatul. Albertina spune insa ca a preferat o nota mai mica, dar cinstita. Dar nu neaga nici faptul ca ar fi apelat la copiat. "Nu pot sa-ti dau prea multe amanunte pentru ca mai citesc si profesorii ziarele…" Insa la examenul de licenta, ea nu a riscat. A luat licenta cu media 8,50, iar tema lucrarii de diploma a fost: "Efectele divortului". Nu va ganditi prea departe! A ales-o din simplul motiv ca i-a placut foarte tare Dreputul familiei. Spre deosebire de multi absolventi de facultate, Albertina nu a dat chef dupa ce a terminat cu examenele. Primul ei gand: "In sfarsit, stiam ca urmeaza o noapte in care am sa ma odihnesc. Nu am dat chef, dar am primit multe cadouri, printre care si trei zile la mare".

Scrisoare

Cand i-am propus Albertinei sa facem un interviu in care sa discutam despre facultate, despre scoala cu bune si "nebune", ea s-a aratat foarte incantata. Chiar imediat dupa ce am stabilit subiectul, ea s-a pus pe scris. Nu a mai avut rabdare pana la intalnirea noastra. A petrecut o noapte alba in care, in fata calculatorului, a depanat amintiri. Pornind de la ideea preconceputa ca fetele din lumea modei sunt "scumpe la vorba", am constatat cu surprindere ca randurile scrise de Albertina contrazic pe deplin acest mit. Si am mai constatat un lucru: ca Albertina stie sa vorbeasca si fara sa citeasca de pe prompter. Tocmai de aceea am preferat sa lasam scrisoarea ei exact in forma in care a fost conceputa.

"Mda. Sunt Albertina si chiar daca la prima vedere par o domnisoara draguta, linistita si poate foarte cuminte, in spatele meu se ascunde un mic dracusor imblanzit de o doamna putin in varsta numita Televiziunea Romana. Nu am fost mereu atat de cuminte. Sa incepem cu scoala. Ca orice dracusor mic, am avut o viata tumultoasa inca din scoala primara. Astfel, baietii tupeisti care incercau sa imi ridice fusta erau «recompensati» cu cate o pereche de palme... Iar daca situatia ma depasea, apelam la fratele meu mai mare... un inger pazitor. Dar nu vreau sa va povestesc in detaliu despre viata din generala, cu nebuniile si pasiunile desarte, cu primul baiat tinut de mana... sau despre intarzierile la ora de matematica datorate unor… motive obiective. Va voi introduce direct in viata mea de licean. Nazbatiile nu pot spune ca s-au tinut scai de mine, singura problema este ca, o data cu inceperea liceului, parca timpul a luat-o razna. Ora de trezire se modifica pe masura ce inaintam spre clasa a XII-a. Daca la inceput intarziam doar la prima ora, spre sfarsitul «carierei» mele de licean ajungeam direct la a treia ora, si nu mica imi era surprinderea cand gaseam clasa goala... pentru ca erau si zile (spre sfarsit de trimestru) cand se chiulea in masa. Copiam in liceu. Cine spune ca nu a copiat ori are un IQ mult prea mare, ori nu a trait senzatiile si emotiile specifice varstei.

Utilul si placutul

Imi aduc aminte ca lucram in perioada liceului. De mica am fost nevoita sa ma intretin, asa ca imbinam utilul cu placutul. Am facut modelling, aveam multe prezentari, apoi am fost chiar si instructor la o agentie de profil. Trebuia sa fac rost de bani sa ma intretin, dar, in acelasi timp, si sa imi satisfac micile placeri ale varstei. In timpul orelor mai coboram la un hamburger si… ramaneam acolo tot restul orei pentru ca nu era frumos sa deranjezi profesorul in timp ce incerca sa ii trezeasca pe ceilalti colegi. Am incercat sa fiu prietena si cu sportul, dar nu stiu ce se intampla ca la ora de sport ma accidentam si eram indisponibila. Banchetele si petrecerile erau o adevarata problema. Nu eram o pasionata a acestor intalniri colective, asa ca baietii care incercau sa flirteze cu mine erau izbiti de o raceala foarte puternica. In acea perioada aveam adevarate tehnici de pierdut vremea. Cu cateva prietene mergeam mai intai la fast-food si de acolo plecam catre scoala, unde profesorilor care nu erau pe placul nostru le faceam zile fripte, iar celor care se faceau placuti, chiar daca ne puneau la treaba, le luminam sufletul... Am avut si materii la care invatam de placere, dar... nu cred ca intereseaza pe cineva... (nu se vinde). Mi-a parut tare rau cand a trebuit sa inchei cu liceul si sa ma apuc de invatat serios pentru bac. In clasa a XII-a eu munceam deja si colaboram cu TVR-ul. Asa ca am luat o decizie care avea sa ma ajute in final. Am dat la Drept si am decis sa fac facultatea la fara frecventa. Motivul era simplu: aveam un timp limitat pentru o facultate si trebuia sa ma concentrez pe ce aveam de facut in viitor.

Colegi

Anul I a fost de acomodare, am incercat sa imi fac colegi, ca in liceu, sa o iau de la capat, dar am descoperit ca facultatea i-a responsabilizat excesiv pe multi dintre ei. Am avut si colegi care erau de-o varsta cu tatal meu, asa ca imi era destul de greu sa ma invart de-o gluma cu ei. Am continuat sa ma vad cu gasca din liceu, pana prin anul II, cand deja si ei au fost prinsi de munca, responsabilitati etc... Am ajuns sa prezint Meteo la TVR si de aici filmul incepe, incet-incet, sa se rupa pentru ca nu mai aveam chiar deloc timp. Nici de viata mea, nici de scoala. Asa ca profesorii remarcau ca una dintre studente lipseste foarte mult chiar si de la FF… La examene cred ca un singur profesor m-a recunoscut si a vrut… sa ma simta mai aproape de el. Drept pentru care m-a chemat in prima banca si nu si-a dezlipit ochii de la mine pe durata intregului examen. Nu stiu care era motivul, probabil incerca sa-si dea seama de unde ma cunoaste. In rest… viata studenteasca cu sesiuni, cu examene castigate pe ultima suta de metri, cu restante, cu licenta si, in final, cu amintirea unei perioade exeptionale din viata mea."

Foto:

Zoltà n Simonffy

Locatie: Grupul Scolar de Poligrafie

Vestimentatie si accesorii: Mango & Promod